UPDATE: Cum se aleg, mai nou, reprezentanții salariaților și care sunt noile reguli privind mandatele lor

În noua lege a dialogului social (Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, în vigoare din 25 decembrie) avem, în primul rând, un capitol întreg dedicat reprezentanților angajaților/lucrătorilor, spre deosebire de anterioara reglementare, adică Legea 62/2011. Cele mai multe dintre aspectele noii reglementări pleacă însă de la chestiuni deja prevăzute de Codul muncii.

Reprezentanții sunt persoanele alese conform procedurii din legea dialogului sociale și mandatate de către angajaţi/lucrători să îi reprezinte. Desigur, salariații nu sunt obligați să-și aleagă un reprezentant, iar chiar dacă ar începe demersurile să-și aleagă unul și nu ar ajunge la niciun rezultat, nu vor fi sancționați pentru asta - dar este în marele lor dezavantaj să nu fie reprezentați de unul, dacă nu sunt membri nici ai unui sindicat, întrucât, practic, interesele acestora nu sunt reprezentate de cineva într-o negociere colectivă.

Cum îi alegem?

„La angajatorul la care sunt încadraţi minimum 10 angajați/lucrători şi la care nu există sindicat, interesele angajaților/lucrătorilor pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop”, scrie în noua lege a dialogului social. Reprezentanții angajaţilor/lucrătorilor sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/lucrătorilor din unitatea respectivă, iar angajatorii nu mai au voie să intervină deloc în acest proces, așa cum este explicat, pe larg, în acest articol. Cel mult, angajatorul va facilita desfășurarea procedurilor de alegere a acestor reprezentanți - de exemplu, le oferă o sală sau un alt spațiu la dispoziție pentru discuții, o oră liberă într-o săptămână ca să supună votului propunerile lor, le pune la dispoziție o platformă unde să țină adunarea generală în care vor fi aleși reprezentanții ș.a.m.d.. Dar și acest ajutor trebuie să vină doar la solicitarea angajaților.

Nu angajatorul se ocupă să redacteze procedura sau regulamentul pentru alegerea reprezentanților, ci un grup de inițiativă format din salariați. Odată stabilite acestea, se comunică angajatorului, care e obligat ca, în termen de 10 zile de la primire, să informeze toți salariații din unitate cu privire la acele proceduri și regulamente. De asemenea, acest grup de inițiativă poate cere consultanță unei federații sindicale legal constituite în sectorul de negociere colectivă respectiv, care va putea să vină, practic, să-i ajute pe angajați în tot acest proces de alegere a reprezentanților, legea oferindu-i, în scopul acestei consultanțe, dreptul de acces în unitatea respectivă.

Noua lege nu vine să impună prea multe condiții celui care aspiră la calitatea de reprezentant al salariaților - doar să fie angajat în acea unitate și să aibă 18 ani. 

Spre deosebire de cerințele vechii legi, viitoarea lege a dialogului social impune însă o condiție numerică: la cel mult câți reprezentanți au dreptul angajații acelei unități? Regula este aceeași cu cea prevăzută și până acum de Codul muncii, respectiv că numărul se stabilește de comun acord cu angajatorul, în funcție de numărul total de angajați/lucrători. Dacă nu e cazul de un atare acord, legea trasează următoarele limite:

• doi reprezentanți, la angajatorii care au sub 100 de angajați/lucrători;
• trei reprezentanți, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați/lucrători;
• patru reprezentanți, la angajatorii care au între 501 și 1000 de angajați/lucrători;
• cinci reprezentanți, la angajatorii care au între 1001 și 2000 de angajați/lucrători;
• șase reprezentanți, la angajatorii care au peste 2000 de angajați/lucrători.

După alegerea reprezentanților

Intră în sfera atribuțiilor acestor reprezentanți să participe la elaborarea regulamentului intern, să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului/acordului colectiv de muncă aplicabil, dar și să participe la negocierea contractului/acordului colectiv de muncă. Adică aceleași aspecte care se regăsesc și acum în Codul muncii.

În adunarea generală în care sunt aleși, la finalul acesteia, trebuie să existe un proces-verbal întocmit de grupul de inițiativă și care cuprinde atribuțiile reprezentanților, precum și durata și limitele mandatului lor, iar validarea acestora se va face tot cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total.

A rămas valabilă durata maximă a mandatului reprezentanților, prevăzută și în Codul muncii, de cel mult doi ani. 

Avem, totodată, o incompatibilitate foarte importantă, care ne indică, de fapt, că nu trebuie să confundăm reprezentanții cu sindicatele - ei nu pot desfășura activități ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor, mai exact.

Totodată, de reținut că atribuțiile reprezentanților ca atare nu pot însemna ore de muncă în plus, ele trebuind să fie aduse la îndeplinire în orele programului normal de lucru. „Pentru reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor, numărul de ore în cadrul programului normal de lucru, destinat în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit, se stabileşte prin contractul/acordul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unităţii, respectiv prin negociere directă cu conducerea unităţii”. 

În fine, rămâne valabilă interdicția privind concedierea sau modificarea raportului de muncă al reprezentantului salariatului pe toată durata mandatului său pentru motive care țin de îndeplinirea acestui mandat.