Responsabilitatea de a fi vocea angajaților în dialogul cu angajatorul nu este una mică și nu ar trebui subestimată. E nevoie de anumite calități și de o cunoaștere minimală a legislației pentru a înțelege care sunt drepturile și obligațiile celor pe care-i reprezintă. În limitele mandatului oferit, reprezentantul trebuie inclusiv să poată să-și aloce timpul necesar pentru a se achita de responsabilitățile trasate de cei care l-au ales. Citește articolul
Reprezentanții angajaților acționează în limitele mandatului oferit de angajații care i-au ales. Spre deosebire de sindicate, reprezentanții nu pot fi alături de angajați în anumite contexte și nu pot iniția acțiuni în instanță pentru angajați. Citește articolul
Despre reprezentanții salariaților vorbim nu doar în contextul unor negocieri colective și, deși e opțiunea angajaților dacă își aleg sau nu una sau câteva voci să-i reprezinte, este de fapt și în interesul angajatorului ca reprezentanții să existe, mai ales pentru că nivelul de sindicalizare la noi în țară este unul foarte scăzut. În situații care necesită consultare, precum restructurările sau transferurile de întreprindere, reprezentanții pot asigura o comunicare eficientă și conformă cu cerințele legale, evitându-se astfel dificultățile logistice și costurile asociate comunicării individuale cu un număr mare de angajați. Există însă și alte beneficii pentru angajator, precum îmbunătățirea brandului sau încurajarea inovației. Citește articolul
Reprezentanții angajaților nu sunt în niciun caz desemnați de angajatori - legea însăși interzice imixtiunea acestora din urmă în procesul de alegere a reprezentanților. Practica ne arată însă că nici măcar acolo legea e cât se poate de clară angajatorii nu dau atenție normelor. Citește articolul
Reprezentanții aleși joacă un rol esențial în protejarea și promovarea drepturilor și intereselor colective ale angajaților în cadrul unei unități. Sunt implicați în procese esențiale, cum ar fi elaborarea regulamentului intern, se pot ocupa de sesizarea neregulilor la inspectoratele teritoriale de muncă, „dau viață” dreptului la negociere colectivă, atunci când angajații nu sunt reprezentanți la nivel sindical. Legea stabilește consultarea obligatorie a reprezentanților salariaților în decizii majore, cum ar fi reducerea temporară a activității, concedierile colective, dar și în chestiuni precum planificarea concediilor de odihnă, protejarea egalității de șanse și tratament la locul de muncă și în gestionarea cazurilor de hărțuire. Citește articolul
Desemnarea reprezentanților este tot timpul în avantajul angajaților, legea menționându-i deseori în contexte esențiale pentru apărarea și exercitarea drepturilor angajaților. Astfel, deși nu există o obligație de desemnare a reprezentanților, e indicat totuși ca angajații să o facă. Un exemplu este în cazul concedierilor colective. Citește articolul
Faptul că un salariat se informează în timpul programului de lucru despre drepturile și obligațiile sale, că încearcă să înțeleagă ce consecințe legale au actele pe care le primește spre semnare nu reprezintă o încălcare obligațiilor sale de serviciu, ci demonstrează că angajatorul are salariați competenți. Se întâmplă însă, contrar principiului bunei-credințe, ca odată ce angajatul începe să pună întrebări, să fie considerat incomod. În același timp, angajatul e suficient de bun cât să fie indispensabil angajatorului pe timpul unui concediu mai lung, să fie pus să muncească ore suplimentare deși are contract part-time, să nu știe când și în ce fel se modifică regulamentul intern sau să afle că interesele îi sunt reprezentate de colegi numiți, nu aleși de el. Citește articolul
Reprezentarea colectivă a angajaților dintr-o unitate se poate face în două modalități principale. Reprezentanții salariaților se aleg, conform legii, în mod subsidiar, dacă nu există reprezentare sindicală de niciun fel. Citește articolul
Când interesele angajaților dintr-o unitate nu sunt reprezentate la nivel sindical, aceștia au dreptul să-și desemneze un reprezentant sau mai mulți. Uneori, angajații nu manifestă deloc interesul pentru a-și alege o astfel de persoană sau, dacă încearcă să o facă, eșuează ori alegerea nu este derulată conform legii. Chiar dacă angajatorul nu se poate implica în procesul de alegere a reprezentanților, legea îi „cere” totuși implicarea în anumite situații. Citește articolul
Persoanele care ocupă funcţii de conducere care asigură reprezentarea administraţiei în raporturile cu angajaţii/lucrătorii sau care participă la decizia conducerii întreprinderii la nivelul unităţii nu pot fi aleşi ca reprezentanţi ai angajaţilor/lucrătorilor. Plecând de la această limitare prevăzută de lege, apar în practică întrebări cu privire la X sau Y angajat, din departamentul de resurse umane, juridic ș.a.m.d., dacă poate fi ales ca reprezentant al salariaților sau nu. Citește articolul