1. Reglementarea - Legea dialogului social nr. 367/2022. Intrată în vigoare în decembrie anul trecut, noua lege a dialogului social include și modul în care lucrătorii sau salariații își pot alege reprezentanții, numărul acestora și obligația, clară și fără echivoc, a angajatorilor de a nu interveni în acest proces sau de a-l împiedica.
2. Sunt angajații obligați să aibă un reprezentant sau mai mulți? Nu, iar dacă interesele lor deja sunt reprezentante la nivel sindical, cu atât mai puțin. Concret, într-o unitate în care nu există sindicat și nici nu sunt salariați/lucrători înscriși într-un sindicat/într-o federație înființat/înființată la nivelul sectorului de activitate care să poată, potrivit legii, negocia colectiv la nivel de unitate, angajații/lucrătorii pot constitui un grup de inițiativă care elaborează procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor.
Dacă nici în urma notificării cu privire la demararea negocierilor colective, angajații nu par interesați să discute și să-și aleagă, deci, un reprezentant, nu pot fi obligați în niciun fel să o facă, chiar dacă ar fi în avantajul lor să fie reprezentanți.
Notă: Reprezentanții salariaților nu sunt relevanți doar în contextul negocierilor colective. Codul muncii și alte acte normative îi menționează pe reprezentanți în mai multe contexte.
3. Care e numărul maxim de reprezentanți pe care și-i pot alege angajații: legea nu vine să impună angajaților un număr maxim de reprezentanți sau un număr minim, ci stabilește ca regulă acordul părților - angajați și angajator. Doar în lipsa acestui acord intră în vigoare pragurile maximale prevăzute de lege:
- 2 reprezentanți, la angajatorii care au sub 100 de angajați/lucrători;
- 3 reprezentanți, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați/lucrători;
- 4 reprezentanți, la angajatorii care au între 501 și 1000 de angajați/lucrători;
- 5 reprezentanți, la angajatorii care au între 1001 și 2000 de angajați/lucrători;
- 6 reprezentanți, la angajatorii care au peste 2000 de angajați/lucrători.
4. Persoanele care ocupă funcţii de conducere care asigură reprezentarea administraţiei în raporturile cu angajaţii/lucrătorii sau care participă la decizia conducerii întreprinderii la nivelul unităţii nu pot fi aleşi ca reprezentanţi ai angajaţilor/lucrătorilor. Frecventă este întrebarea dacă un angajat din departamentul de resurse umane ori chiar responsabilul de resurse umane ar putea fi ales reprezentant, de pildă. Specialiștii explică faptul că nu trebuie să excludem din discuție o titulatură sau alta, pentru că important este dacă și ce fel de decizii poate lua acel angajat („dacă funcția ta, prin atribuțiile pe care le ai conferite statutar sau legal, te împuternicește să iei decizii și, mai degrabă, tu ai fii în partea angajatorului la capitolul decizii, nu ești eligibil să fii reprezentant al salariaților”).
5. Munca reprezentanților salariaților în această calitate trebuie să se realizeze înăuntrul orelor de program, iar nu în afara acestora, ca muncă suplimentară. Ca atare, reprezentanții sunt oricum remunerați și pentru munca lor, dar nu în mod suplimentar.
6. Când se ajunge la înregistrarea contractului colectiv negociat, anumite aspecte ce țin de alegerea reprezentanților salariaților pot duce la eșecul înregistrării. Legea prevede că reprezentanții sunt aleşi cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al angajaţilor/lucrătorilor din unitatea respectivă, iar asta pune cele mai multe probleme în practică, conform specialiștilor. Și deși angajatorul nu are voie să se implice în procedura de alegere a reprezentanților, ci doar să faciliteze desfăşurarea procedurilor de alegere în caz că i s-a cerut asta în mod expres, în cazul în care alegerea reprezentanților nu se face conform legii, „bătaia de cap” în cazul refuzului înregistrării contractului colectiv este împărțită, la final, între cele două părți. Dacă e cazul, angajatorii pot refuza să negocieze motivând faptul că reprezentanții salariaților nu au fost legal desemnați.