avocatnet.ro 
1. În ce situații este utilă, pentru o companie, emiterea unei decizii de impunere provizorie?
Luisiana Dobrinescu, Managing Partner: „Recomandăm companiilor să solicite pe parcursul unei inspecții fiscale emiterea unei decizii de impunere provizorie în special în ipoteza în care, cu ocazia prezentării informațiilor și documentelor pe parcursul inspecției fiscale, realizează că au aplicat un tratament fiscal eronat unor operațiuni semnificative, tratament care a condus la diminuarea considerabilă a unor obligații fiscale dintre cele care sunt verificate de către organele de inspecție fiscală. O astfel de recomandare vine pe fondul faptului că, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, declarațiile de impunere inițiale/rectificative depuse pe parcursul inspecției fiscale nu sunt luate în considerare de organele fiscale.”
2. De ce este utilă o decizie de impunere provizorie?
Iacob Buga, Of Counsel: „Emiterea deciziilor de impunere provizorie este utilă întrucât astfel pot fi stabilite cu mai mare celeritate obligațiile fiscale suplimentare aferente unui anumit tip de obligație fiscală și unei anumite perioade fiscale, chiar dacă inspecția continuă cu privire la celelalte tipuri de obligații fiscale sau la alte perioade fiscale din perioada supusă verificării în cadrul inspecției fiscale. Spre exemplu, dacă un contribuabil este supus unei inspecții fiscale având ca obiect verificarea respectării prevederilor legale privitoare la impozitul pe profit și la TVA, iar echipa de inspecție fiscală a finalizat analiza privitoare la respectarea dispozițiilor referitoare la impozitul pe profit, contribuabilul are tot interesul să stopeze acumularea accesoriilor aferente acestui impozit, chiar dacă inspecția fiscală continuă în vederea verificării respectării și a dispozițiilor privitoare la TVA. Într-un astfel de caz, acest interes ar putea fi realizat prin emiterea unei decizii de impunere provizorie prin care să fie stabilite sumele datorate de contribuabil cu titlu de impozit pe profit suplimentar.”
3. Ce avantaje și dezavantaje aduc firmelor modificările recente la regulile deciziilor provizorii de impunere?
Iacob Buga: „Urmare a adoptării OUG 188/2022, reglementărilor privitoare la deciziile de impunere provizorie le-au fost aduse următoarele îmbunătățiri:
- a fost consacrat dreptul contribuabililor/plătitorilor de a solicita emiterea deciziilor de impunere provizorie după împlinirea a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale (respectiv 90 de zile, în cazul contribuabililor mari, 45 de zile, în cazul contribuabililor mijlocii, și 23 de zile, în cazul celorlalți contribuabili) în ipoteza în care aceștia nu au fost informați cu privire la finalizarea verificării unor perioade fiscale și a unor anumite tipuri de obligații fiscale;
- a fost consacrată obligația organelor fiscale de a emite și de a comunica deciziile de impunere provizorie în termen de cel mult:
- zece zile lucrătoare de la data depunerii cererilor contribuabililor/plătitorilor, dacă aceștia au calitatea de mari contribuabili;
- cinci zile lucrătoare de la data depunerii cererilor contribuabililor/plătitorilor, dacă aceștia nu au calitatea de mari contribuabili;
- au fost reglementate și consecințele nerespectării termenelor de emitere și comunicare de către organele fiscale a deciziilor de impunere provizorie, într-o astfel de ipoteză contribuabilii/plătitorii nedatorând dobânzi și penalități de nedeclarare în intervalele cuprinse între datele expirării respectivelor termene și datele comunicării deciziilor de impunere provizorie. Astfel, până la data intrării în vigoare a OUG 188/2022, organele fiscale erau obligate să emită decizii de impunere provizorie în baza cererilor contribuabililor, însă Codul de procedură fiscală nu prevedea care erau consecințele fiscale ale nerespectării acestei obligații. Urmare a intrării în vigoare a OUG 188/2022, organele de inspecție sunt constrânse să comunice deciziile de impunere provizorie/finale înlăuntrul unor termene mai scurte, respectiv zece/cinci zile lucrătoare, pentru ca plătitorii/contribuabilii să nu fie exonerați de obligațiile fiscale accesorii în intervalul cuprins între data expirării acestor termene și data comunicării respectivelor decizii de impunere.
- dacă data comunicării deciziei de impunere provizorie este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
- dacă data comunicării deciziei de impunere provizorie este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
4. Deciziile provizorii trebuie „confirmate” ulterior?
Iacob Buga: „Potrivit Codului de procedură fiscală, obligațiile fiscale stabilite prin deciziile de impunere provizorie se includ în deciziile de impunere emise urmare a finalizării inspecției fiscale.”
5. Deciziile provizorii pot fi contestate?
Iacob Buga: „Desigur, deciziile de impunere provizorie pot fi contestate, însă numai împreună cu deciziile de impunere emise urmare a finalizării inspecției fiscale. Este o soluție legislativă lesne de înțeles, obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere provizorie urmând să fie incluse în decizia de impunere emisă urmare a finalizării inspecției fiscale, includere care poate impune și efectuarea unor regularizări.”
6. Ce se întâmplă dacă prin decizia provizorie s-au stabilit eronat sume suplimentare de plată?
Luisiana Dobrinescu: „Potrivit Codului de procedură fiscală, sumele stabilite prin deciziile de impunere provizorii se regularizează în cuprinsul deciziilor de impunere finale. Altfel spus, cel puțin teoretic, obligațiile fiscale stabilite provizoriu pot fi corectate/ajustate prin decizia emisă urmare a finalizării inspecției fiscale. Este un motiv în plus pentru care decizia de impunere provizorie nu se contestă distinct de decizia de impunere finală. Deși nu excludem această ipoteză, considerăm că, în practică, nu ne vom confrunta des cu astfel de regularizări dacă deciziile de impunere provizorie vor fi emise pentru un anumit tip de obligație fiscală pentru întreaga perioadă supusă verificării în cadrul inspecției fiscale (TVA sau impozit pe profit și altele). În situația în care ar fi emise decizii de impunere provizorie pentru unul și același tip de obligație fiscală, însă doar pentru o parte a perioadei supuse inspecției sau obligațiile fiscale verificate se intercondiționează, este foarte posibil să fie necesară o astfel de regularizare care ar putea presupune inclusiv restituirea unor sume achitate de contribuabil/plătitor în baza deciziilor de impunere provizorie.”
sabinna