Prin Ordinul 2.017/2022, ce a apărut în noiembrie 2022, ANAF a stabilit una dintre componentele de legislație secundară pentru sistemul de clasificare și administrare a contribuabililor în funcție de riscul fiscal - subcriteriile de risc fiscal.
Mai exact, cele patru mari criterii generale de risc din Codul de procedură fiscală (înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor, nivelul de declarare, realizarea obligațiilor de plată) au fost detaliate în subcriterii de risc. Iar cei de la CCF spun că la nivelul de declarare trebuia inclusă și o prevedere referitoare la certificarea declarațiilor fiscale, din moment ce chiar Codul de procedură fiscală prevede, la articolul 104, că aceasta trebuie luată în calcul la analiza de risc.
„După cum se înțelege din textul normativ la nivel primar și din fundamentarea acestuia (...), obiectivul concret avut în vedere este, pe de o parte, acela al creșterii nivelului de corectitudine a obligațiilor fiscale declarate de contribuabili, pentru ca aceștia să evite impactul financiar de multe ori fatal al unor diferențe semnificative de obligații stabilite ulterior de Fisc, iar, pe de altă parte, creșterea nivelului de siguranță și încredere al administrației fiscale în declarațiile depuse de contribuabili, implicit o mai bună colectare a creanțelor fiscale.
Scopul [prevederii] prin care se stabilește că instituția certificării declarațiilor fiscale reprezintă un criteriu de analiză de risc pentru organul fiscal a avut, de asemenea, două valențe - (i) aceea de a face certificarea de imediată utilitate pentru administrația fiscală, pentru îmbunătățirea calității și acurateței analizei sale de risc, pe fondul unei capacități reduse de control în raport cu numărul contribuabililor, și, respectiv, (ii) aceea de a stimula contribuabilii să utilizeze serviciul certificării și astfel de a crește ponderea declarațiilor fiscale care se pot bucura de un nivel sporit de încredere din partea Fiscului. (...)
Constatăm, însă, că singurul element lipsă din această construcție legislativă și procedurală îl reprezintă, și la această dată, reglementarea și valorizarea instituției certificării în cadrul unei proceduri de analiză de risc, care să vizeze cel puțin selectarea contribuabililor pentru inspecția fiscală, așa cum prevede legea, astfel încât prevederile din legislația primară și secundară menționate mai sus să-și producă efectele avute în vedere”, explică cei din CCF, cerând, practic, modificarea Ordinului ANAF 2.017/2022.
În același timp, CCF subliniază că încurajarea folosirii certificării declarațiilor ar reduce, în timp, fenomenul de subdeclarare, dar și depunerea ulterioară de rectificative.
Așa cum se arată la articolul 104 din Codul de procedură fiscală, companiile și persoanele fizice pot opta pentru instrumentul certificării declarațiilor. Asta în ideea de a evita eventuale riscuri fiscale care să le aducă firmelor și persoanelor fizice verificări și impuneri suplimentare din partea ANAF.
În răspuns la adresa trimisă de CCF celor de la Finanțe pentru propunerea de completare a ordinului ANAF, cei de la minister au găsit propunerea justificată și au precizat că urmează să fie implementă de către ANAF. Pe 7 august, CCF a cerut ANAF detalii privind stadiul proiectului de modificare a Ordinului 2.017/2022.
„În cadrul procesului de analiză a riscurilor de neconformare, Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de inițiator al ordinului mai sus menționat, va avea în vedere completarea Registrului riscurilor fiscale cu un nou indicator de risc pe baza informațiilor privind certificarea declarațiilor fiscale depuse de către contribuabili, conform prevederilor art. 104 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Un astfel de indicator de risc va fi cuprins în «subcriteriul privind declararea incorectă a cotei și cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor de către contribuabil» aferent criteriului general de risc cu privire la nivelul de declarare, conform ordinului, urmând a fi identificate sursele de date referitoare la certificarea declarațiilor”, explică cei de la minister în răspunsul către CCF.
„Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declarației fiscale, inclusiv a declarației fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și care este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală. (...) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală”, dispune actul normativ.
În aplicarea regulii din Cod, normele pentru certificarea declaraţiilor fiscale ale contribuabililor sunt prinse în Hotărârea CCF 6/2014, iar procedura de depunere a documentului de certificare şi procedura privind schimbul de informaţii între ANAF și CCF sunt prinse în Ordinul ANAF 3.635/2015.
Momentan, se estimează că sistemul de clasificare și administrare a contribuabililor în funcție de riscul fiscal va deveni operațional abia în 2026.
Comentarii articol (1)