Angajatorul ar putea acorda aceeași sumă pentru cheltuielile de telemuncă și angajaților cu normă întreagă, și celor cu normă parțială?

Prevederea care permite netaxarea celor până la 400 de lei pentru acoperirea cheltuielilor de telemuncă este încă în vigoare. Astfel, Codul fiscal stabilește că sunt venituri neimpozabile cele „acordate angajaților care desfășoară activități în regim de telemuncă pentru susținerea cheltuielilor cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea (...) și achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou”. De asemenea, nu se percep nici contribuțiile sociale obligatorii - pensii și sănătate (CAS, respectiv CASS). Totodată, firmele care le acordă le pot include pe lista cheltuielilor deductibile. Iar o parte bună a acestui beneficiu fiscal e că nu sunt cerute de lege documente justificative. 

Plafonul este stabilit „corespunzator numărului de zile din lună în care persoana fizică desfasoară activitate în regim de telemuncă” - vorbim, așadar, de acordarea pro rata a acestor bani. Desigur, fiecare angajator poate proceda cum consideră și judecând după propriul portofel: poate plusa, iar suma care depășește se taxează în mod similar veniturilor salariale, sau poate să-și limiteze acest plafon considerând că nu poate acorda, per salariat, decât maximum 150 de lei, să zicem. 

Ca să nu se mai complice și să evite diferențieri care i-ar putea fi imputate apoi ca discriminatorii de către proprii lucrători, angajatorul X decide să le acorde tuturor telesalariaților, inclusiv celor cu normă de șase și de patru ore, plafonul maxim de cheltuieli, adică 400 de lei. 

Conform Codului muncii, salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile, iar drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru. În cazul tichetelor de masă, de pildă, angajatul cu jumătate de normă nu primește 1/2 din numărul de tichete primite de angajatul cu normă întreagă, ci are dreptul la același număr de tichete, în funcție de numărul de zile muncite. 

În cazul banilor de telemuncă, având în vedere prevederea că plafonul de netaxare este „corespunzator numărului de zile din lună în care persoana fizică desfasoară activitate în regim de telemuncă”, s-a pus problema, încă din 2021, că trebuie acordată o atenție deosebită în cazul celor ce lucrează în regim hibrid (adică și de acasă, și de la sediul angajatorului sau alt punct de lucru). În acest caz, explicau fiscaliștii, abordarea prudentă ar fi de a urmări cu strictețe principiul pro rata și de a diminua sau crește plafonul corespunzător perioadei în care se lucrează în telemuncă. De exemplu, dacă se muncește 50% - 50%, să se diminueze plafonul neimpozabil de două ori. 

Ca atare, abordarea prudentă poate fi extinsă și în cazul celor care lucrează cu fracțiuni de normă ca telesalariați. Cu ocazia unui control, nu e exclus ca angajatorul să trebuiască să explice de ce a considerat că și angajatul ce lucrează opt ore de acasă, și cel ce lucrează șase sau patru ore avea nevoie de aceeași sumă de bani pentru acoperirea cheltuielilor de telemuncă.