Cele patru zile de telemuncă pot fi cerute de toți lucrătorii cu copii, indiferent că lucrează la privat sau la stat?

Chiar dacă noua modificare a Codului muncii (Legea nr. 241/2023) vizează exclusiv situația părinților ai căror copii au cel mult 11 ani, regula telemuncii rămâne neschimbată, se bazează pe acordul părților și depinde de specificul activității fiecăruia.

Altfel spus, oricare ar fi angajatorul, instituție / autoritate publică sau din economia privată, dacă ne referim la contractele de muncă, toți salariații au dreptul să solicite angajatorului stabilirea unui program individualizat sau cele patru zile de telemuncă în condițiile art 118¹ din Codul muncii.

Pentru a accentua caracterul imperativ al acestei dispoziții, Codul muncii a fost completat și a fost introdus art. 118¹, stabilind în mod expres dreptul salariaților care au în îngrijire copii în vârstă de până la 11 de a lucra în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu 4 zile în fiecare lună.

Fiind prevăzute „la pachet” telemunca și munca la domiciliu, modul în care este reglementată acum situația poate bulversa salariații și angajatorii, însă și mai grav este că se deschide larg ușa unor abuzuri care, pentru a fi anulate, vor încărca și mai mult activitatea instanțelor.

În cazul funcționarilor publici însă, regulile aplicabile în materia telemuncii sunt cele stabilite prin Codul administrativ. Codul administrativ prevede că activitatea desfășurată în regim de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților și se realizează ca urmare a aprobării de către conducătorul autorității sau instituției publice a solicitării funcționarului public; de asemenea, se prevede în cod un maxim de cinci zile lucrătoare pe lună. Mai mult, în 2023 avem reguli speciale în cazul telemuncii în rândul funcționarilor - „În anul 2023, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin derogare de la prevederile art. 374 alin. (5) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, persoanele și durata activității desfășurate în regim de telemuncă se stabilesc de către conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare”, prevede art. VIII din OUG nr. 34/2023. 

Așadar, art. 118¹ din Codul muncii se aplică doar salariaților, iar nu și funcționarilor publici.

Practic, măsura din Legea nr. 241/2023 nu era necesară în privința telemuncii, fiind necesare în continuare clarificări în privința muncii la domiciliu pentru a fi clar dacă intră sau nu în categoria formulelor de „muncă la distanță” sau nu.

În lipsa unor date clare privind numărul contractelor de muncă cu program individualizat, în sensul desfășurării activității prin utilizarea formulelor de muncă la distanță, este dificil de stabilit în ce măsură art. 118, în ansamblu, este utilizat.

Astfel, în oglindă cu funcționarii, salariații din instituțiile și autoritățile publice pot beneficia de programe de muncă individualizate, inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă „la distanță”, dacă specificul activității permite acest lucru. Observăm că în ambele situații avem aceeași precizare, munca să poată fi prestată în acest mod, iar un eventual refuz trebuie să se bazeze pe certitudini care, la nevoie, să poată fi probate.

Putem să identificăm și partea pozitivă a măsurii, în sensul că cei care au în întreținere copii în vârstă de până la 11 ani pot invoca, explicit, un articol care-i vizează în mod direct, însă acest lucru nu suprimă dreptul celorlalți de a beneficia de acele programe individualizate.

În același timp, în categoria părților mai puțin bune ale noii măsuri avem declarațiile pe propria răspundere ale cerute de noua lege, care, în cazul în care relația de muncă nu are la bază buna-credință, pot genera conflicte sau chiar abuzuri. Cu siguranță măsura vizează mai mult dreptul angajatorului de a se asigura că, într-adevăr, salariatul respectiv nu are altă alternativă cu privire la supravegherea copilului, însă oricum era obligat să stabilească un program individualizat dacă salariatul i-ar fi solicitat acest lucru și să-și motiveze, în scris, un eventual refuz.

Ceea ce este nu numai inutil, ci și un evident obstacol în privința exercitării acestui drept (situație identică cu cea a funcționarilor din Codul administrativ), este obligația salariatului de a-și asigura mijloacele necesare desfășurării activității, fiind specificată clar derogarea de la dispozițiile Legii nr. 81/2018.

Practic, deși intenția legiuitorului putem spune că a fost de a-i ajuta pe cei care au în întreținere copii în vârstă de până la 11 ani, în realitate le-a îngreunat situația și rămâne mai utilă situația prevăzută de art. 118 alin (1) Codul muncii, cu aplicarea alin. (5), adică varianta posibilă pentru toți salariații, cu sau fără copii în întreținere, din sistemul bugetar sau privat -- desigur, cu excepția funcționarilor, care au regulile stabilite în Codul administrativ.