Opinie: De ce legea privind cele patru zile de muncă de acasă pentru angajații părinți nu era, de fapt, necesară

„La cerere, salariaţii care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani, beneficiază de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, în condiţiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii” - prevede noua lege, care modifică Codul muncii. „În condițiile Legii telemuncii” înseamnă cu toate formalitățile implicate de aceasta - adică inclusiv cu un act adițional. Pe care, legal vorbind, angajatorul trebuie să îl semneze, nu doar angajatul. 

În companiile unde telemunca ocazională este deja o practică, de la pandemie încoace, angajații nu au nevoie de o cerere special prevăzută de lege ca să stea câteva zile acasă cu copiii lor - există un acord deja pentru telemuncă. Și beneficiul este deschis, probabil, aproape tuturor angajaților, indiferent dacă au copii sau nu.

În schimb, legea este inutilă pentru cei care lucrează în activități care nu se pot „întâmpla” de acasă. Totodată, nu-i va îndupleca pe managerii care fie au experimentat telemunca și nu-și mai doresc angajați lucrând de pe canapea, fie au fost împotriva acesteia de la bun început. Mai exact, legea nu va schimba mentalități.

Angajatul care se consideră îndreptățit la cele patru zile pe lună nu va putea să și le ia de la sine, fără acordul angajatorului, adică fără un act adițional - altfel, acesta riscă să fie trecut absent nemotivat. Dacă nu există înțelegere pentru acordarea acestui beneficiu prevăzut de lege, angajatului nu-i rămâne decât să-și încerce norocul în instanță. E mai probabil însă ca angajatul să-și schimbe jobul pentru unul cu mai multă flexibilitate, decât să obțină înduplecarea angajatorului să accepte o organizare a activității sale pe care, pur și simplu, acesta nu o vrea. Și pot exista și motive obiective pentru care un angajator să nu vrea ca un angajat anume să lucreze de acasă nici măcar o zi pe săptămână. 

Dacă-i dai unuia, trebuie să le dai tuturor

Disensiunile între angajații care nu sunt părinți și cei care sunt au existat dintotdeauna, iar acest beneficiu aplicat doar angajaților cu copii are potențial să contribuie la adâncirea lor (ca să nu-i mai menționăm pe cei care au copii de 11 ani și câteva luni, ce nu se încadrează pe noua lege). Angajatorul care, de săptămâna viitoare, încuviințează cererile de telemuncă pentru cei cu copii, se va vedea nevoit, în scurt timp, să generalizeze beneficiul în compania sa, din momentul în care ceilalți angajați își vor manifesta nemulțumirea. Alții vor refuza să acorde beneficiul tocmai pentru acest motiv. 

Spre deosebire de prime, premii, bonusuri ș.a.m.d., inclusiv de dimensiunea salariului de bază, adică de elemente care se presupune că sunt cât de cât confidențiale, beneficiul unor zile de telemuncă nu poate fi ascuns de ceilalți angajați - în alte cuvinte, toată lumea va ști cine și de ce îl primește. Desigur, nu e vorba de nicio discriminare aici, întrucât beneficiul e stabilit de legiuitor, însă strict din perspectiva resurselor umane, acordarea lui doar beneficiarilor legali va duce la nemulțumiri în companie. 

Deși odată sfârșită pandemia și nevoia de a lucra cât mai distanțați unii de alții, din motive sanitare, a dispărut, apetența pentru munca de acasă nu s-a disipat. Numeroși angajați au descoperit că nu-și mai doresc clădiri de birouri, spații deschise în care lucrau cu alți 15 membri ai echipei, naveta și toate cele pe care le făceau înainte de 2020. Deși în 2021 angajatorii recunoșteau că telemunca este viitorul și se arătau deschiși pentru păstrarea ei pe termen lung, în 2023 presa de profil relatează tot mai mult despre scăderea interesului managerilor pentru beneficiul muncii de acasă. Această flexibilitate a devenit, pentru unii angajați, un criteriu mai important decât însăși salariul. Companiile care nu acceptă telemunca aproape deloc au însă de pierdut, sunt de părere specialiștii în resurse umane.