Tot ce trebuie să știi despre stagiul de cotizare pentru concediile medicale

Cerința stagiului minim de cotizare se aplică în cele mai multe situații când angajații au nevoie de concedii medicale. Și, desigur, e cerut și în cazul celor care, deși nu sunt angajați, lucrează în mod independent și s-au asigurat în mod special pentru concediile medicale. Vorbim, mai exact, de următoarele concedii medicale, potrivit OUG nr. 158/2005:

• concediul pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
• concediul pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
• concediul de maternitate;
• concediul pentru îngrijirea copilului bolnav;
• concediul pentru îngrijirea pacientului cu afecţiuni oncologice;
• concediul risc maternal.

Legea prevede un stagiu minim de șase luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. În toate cazurile de mai sus, cu excepția concediului pentru risc maternal - angajatele care trebuie să intre în medical pentru risc maternal nu trebuie să aibă realizat stagiul minim de șase luni, astfel că și dacă s-au angajat pentru prima oară, de câteva luni doar, pot beneficia de un atare concediu. 

Nu e necesar stagiul de cotizare nici în cazul cazul urgenţelor medico-chirurgicale, al unor tipuri de arsuri, al unor boli infectocontagioase și alte câteva situații menționate expres în art. 9 din ordonanță. În istoria recentă, ne putem aminti de concediile pentru COVID-19, când cerința stagiului de cotizare nu trebuia bifată (nici în prezent nu trebuie, de altfel).

Ce înseamnă, de fapt, stagiu de cotizare? Mai întâi, trebuie să înțelegem că medicalul este o perioadă în care persoana activă în câmpul muncii nu poate să muncească din cauza unei probleme sau situații medicale aparte - a sa ori a altei persoane pe care o îngrijește (copil, pacient cu afecțiuni oncologice). Pentru a nu pierde venitul aferent acelei perioade, salariu sau alte tipuri de venituri pentru care se poate asigura, statul îi dă dreptul asiguratului să stea acasă în concediu medical și să primească o indemnizație care reprezintă o parte semnificativă sau chiar 100% din cât ar fi câștigat dacă nu era în medical, ci la muncă. Astfel că stagiul de cotizare reprezintă o perioadă minimă în care beneficiarul să fi contribuit la buget pentru a putea primi indemnizația aferentă concediului. 

Ne amintim că în cazul salariaților se plătește de către angajatori o contribuție asiguratorie pentru muncă (2,25% din salariul brut, mai exact), iar 22% din această cotă se duce la fondul pentru concediile medicale. Ca fapt divers, procentul antemenționat, aplicabil anul acesta, este aproape de două ori mai mic decât cel stabilit ca regulă în Codul fiscal (40%). Dar de două ori mai mulți bani se duc într-un alt cont - detalii, aici. 

Ajungem acum la din ce se compune acest stagiu de cotizare - potrivit legii, sunt însumate perioadele:

• pentru care s-a achitat contribuţia asiguratorie pentru muncă; e de la sine înțeles că lucrătorii fără contract sau cărora angajatorii nu le achită taxele salariale nu au dreptul la aceste concedii și indemnizații;
• pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru şomaj;
• pentru care s-a achitat contribuţia de 1% în cazul celor ce se asigură voluntar;
• pentru care persoanele sunt asigurate fără plata contribuţiei - beneficiarii indemnizației de șomaj, mai exact.

Acestor perioade de mai sus li se mai adaugă și altele pe care legea le consideră asimilate stagiului de cotizare: chiar cele în care asiguratul a fost în medical, perioadele în care s-a obținut pensie de invaliditate, perioada cursurilor universitare (cu condiţia absolvirii acestora cu examen de licenţă sau de diplomă organizat în prima sesiune), perioada de concediu de acomodare, perioada concediului de creștere a copilului (în care se acordă indemnizațiile aferente), stagiile de asigurate atestate din alte state membre UE sau cu care România are convenții încheiate în domeniul sănătății. O precizare importantă e că aceste perioade antemenționate se asimilează stagiului de cotizare doar dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de asigurare în înţelesul prevederilor din OUG 158/2005.

Util: Cum se face calculul stagiului de cotizare și al indemnizației concediului medical pentru un salariat revenit din CCC?

Ce se întâmplă dacă angajatul nu îndeplinește stagiul de cotizare? Dacă stagiul este imperios cerut de lege, adică nu ne aflăm într-una dintre situațiile de excepție, angajatul nu poate să beneficieze de concediul și indemnizația de concediu medical aferentă. 

Util: Concediul medical în cazul salariaţilor part-time

În fine, trebuie precizat că în cazul celor ce lucrează la mai mulți angajatori în același timp, indemnizaţiile de concediu medical se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator la care este îndeplinit stagiul minim de asigurare de șase luni.