Concediul medical în cazul salariaţilor part-time: Se aplică aceleaşi condiţii ca şi pentru cei cu program normal?

OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate stabileşte că persoanele sunt asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României şi dacă:

• realizează venituri din desfăşurarea unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor;
• realizează în România veniturile descrise mai sus de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale;
• beneficiază de indemnizaţie de şomaj, potrivit legii.

Stagiul minim de cotizare sau de asigurare este de şase luni în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical, dar acesta este obligatoriu doar pentru anumite tipuri de concedii medicale. Trebuie menţionat şi faptul că stagiul de cotizare nu ţine doar de perioada petrecută la actualul angajator, deoarece prin adeverinţe eliberate de la fostul loc de muncă, dacă este cazul, se poate dovedi împlinirea stagiului de cotizare de 6 luni. 

Acest stagiu de cotizare ţine cont de zilele, respectiv lunile muncite conform raporturilor de muncă menţionate mai sus şi nu de programul de lucru, indiferent că este de 2, 4, 6 sau 8 ore pe zi.

Notă: Stagiul minim de cotizare nu este necesar pentru concediile şi indemnizaţiile medicale acordate pentru bolile infectocontagioase din grupa A, în care este inclusă şi boala provocată de virusul COVID-19, pentru măsura izolării sau carantinării, pentru urgenţele medico-chirurgicale, risc maternal, tuberculoză, cancer şi SIDA.

"Dacă ne referim la dreptul general al salariaților privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, atunci sunt suficiente dispozițiile din Codul muncii, respectiv art. 106 alin (1) «Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile».
 
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul stabilite conform art. 10 din OUG 158/2005, iar aici există o diferență, în funcție de media veniturilor realizate", a explicat, pentru avocatnet.ro, Dan Năstase, consilier juridic specializat în relaţii de muncă.
 
Aşadar, salariații încadrați cu timp parțial au dreptul la concediu medical, așa cum au și cei cu normă întreagă, dacă împlinesc condiţia stagiului de asigurare minime, indemnizația fiind stabilită prin raportare la media veniturilor brute realizate, așa cum prevede OUG 158/2005.

Aceleaşi drepturi legate de concediile medicale le au salariaţii cu contract de timp parţial, indiferent că au contracte pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată. În cazul celor din urmă, concediul medical nu suspendă data de expirare a contractului. 

În plus, aceleaşi drepturi ca şi salariaţii cu normă întreagă le au salariaţii part-time şi asupra zilelor de concediu de odihnă - ziua de concediu este egală cu o zi de lucru, indiferent de numărul de ore de lucru pe zi stipulat în contractul de muncă.

Merită menţionat şi faptul că legislaţia în vigoare prevede că certificatul de concediu medical este valabil pentru salariat indiferent de numărul de contracte pe care acesta le are, indiferent că sunt cu timp parţial sau program întreg. Pentru a afla cum se depune un concediul medical în cazul mai multor angajatori, puteţi consulta acest articol.

Concediul medical înregistrat de către salariat îi dă dreptul acestuia de a primi indemnizaţie medicală de la fiecare angajator pentru care a fost îndeplinit stagiul minim de cotizare şi în funcţie de veniturile primite de la fiecare angajator.

Atenţie! Salariaţii cu mai multe job-uri ce înregistrează concediul medical doar la unul dintre angajatori vor risca, din 1 august 2021, amenzi de până la 2.000 lei.