Interviu: Ce probleme practice au găsit specialiștii, până acum, la plafonul lunar de 33% pentru beneficiile netaxabile. Există și un aspect pozitiv

Concret, anumite beneficii pentru salariați au un tratament fiscal preferențial numai dacă, în total, nu depășesc acel plafon lunar de 33%. Tratamentul fiscal preferențial este reprezentat de o scutire limitată de taxele salariale aferente beneficiilor (impozitul pe venit și contribuțiile sociale).

Măsura a fost introdusă prin OG 16/2022 și este în vigoare din ianuarie 2023. Deoarece au trecut mai bine de șase luni de la operaționalizarea acesteia, redacția noastră a vorbit cu specialiștii de la Cabot pentru a afla ce probleme au apărut în practică pentru angajatori și dacă există efecte indirecte pozitive sau negative. Iată ce am aflat.

1. Ce dificultăți practice sunt la implementarea plafonului lunar total de 33% pentru beneficiile netaxabile acordate salariaților?

Cristina Săulescu, Partener la Cabot Transfer Pricing: „Există dificultăți - în special, cu acele beneficii care au deja plafoane anuale. Pentru a se asigura încadrarea corectă în ambele plafoane, angajatorul trebuie să efectueze calculul în două etape: încadrarea beneficiului în plafonul anual, iar apoi suma deja împărțită la 12 luni (sau la numărul de luni în care angajatul obține venituri salariale) să se încadreze în plafonul lunar.”

2. Ce neclarități legate de plafonul de 33% ar trebui lămurite de autoritățile fiscale?

Cristina Săulescu: „Este vorba de contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament. Întrebarea este cum trebuie verificată încadrarea în plafonul de 33%? În luna în care a fost suportată cheltuiala / contravaloarea serviciilor, integral, sau și acest beneficiu se împarte la numărul de luni lucrate în anul respectiv și suma astfel obținută trebuie să se încadreze în plafonul lunar?

Având în vedere faptul că angajatorul nu poate cunoaște de la începutul anului nici care angajați vor dori să beneficieze de astfel de beneficii (poate unii nu merg în vacanță sau nu pot aduce documente care să justifice cheltuielile), nici suma acestor servicii (se cunoaște doar plafonul anual, dar cheltuielile pot fi mai mici), nu ne rămâne decât să considerăm că întreaga sumă reprezentând astfel de cheltuieli va fi supusă ambelor plafoane în luna/lunile în care angajatul este efectiv în concediu de odihnă și cheltuielile sunt efectuate. Având în vedere plafonarea dublă, considerăm că vor fi foarte puțini angajați care vor putea beneficia cu adevărat de această facilitate, având un singur concediu pentru care să aducă documente pentru justificarea cheltuielilor. Avantajați par a fi acei angajați care își fracționează concediul, putând, astfel, să beneficieze de o sumă neimpozabilă mai mare.

Cu toate acestea, pentru siguranță -- și, mai ales, gândindu-ne că intenția Legiuitorului a fost de a extinde cu adevărat aria beneficiilor reale, neimpozabile, ale angajaților --, considerăm că o confirmare a înțelegerii noastre ar fi binevenită - fie printr-o clarificare din partea autorităților fiscale, fie chiar prin modificarea și actualizarea normelor de aplicare a Codului fiscal, unde ar putea să fie chiar și exemple concrete.”

3. Ați observat efecte indirecte după implementarea plafonului de 33%?

Cristina Săulescu: „Chiar dacă există câteva dificultăți practice sau unii angajatori încă au unele nelămuriri, așa cum am precizat anterior, deocamdată nu am identificat angajatori care să reducă beneficiile acordate. Dimpotrivă, din discuțiile pe care le-am purtat cu clienți de-ai noștri, noile prevederi legale referitoare la plafonarea beneficiilor, precum și lărgirea listei acestor beneficii (parțial din ianuarie și parțial din februarie - n. red.), reprezintă un plus. Acum, ei consideră că au un instrument mai puternic de motivare a angajaților, instrument pe care îl pot folosi atât la atragerea de noi angajați, cât și la creșterea gradului de retenție a angajaților existenți.”

Notă: Măsura discutată în materialul de față este doar una dintre cele introduse în cursul anului 2022 pentru care analizăm acum, „la rece”, efectele identificate de contribuabili în practică după mai multe luni de aplicare.