avocatnet.ro 
Momentan, lista dezavantajelor pare să cântărească mai mult decât lista potențialelor avantaje. Asta mai ales pentru că dezavantajele vor fi resimțite în viitorul apropiat, în timp ce avantajele vor veni cândva în viitorul îndepărtat.
Avantaje
Principalul avantaj al sistemului este că va ajuta semnificativ autoritățile în combaterea evaziunii fiscale și, automat, în colectarea TVA-ului. Însă asta înseamnă, totodată, că firmele corecte (1) vor avea mai puțin de a face cu inspectorii fiscali (adică inspecții simplificate și pe perioade mai mici).
„Facturarea electronică este larg recunoscută ca cel mai important mijloc de reducere a deficitelor de colectare a TVA și de combatere eficientă a evaziunii fiscale. La nivelul Uniunii Europene este în curs de aprobare un pachet de modificări legislative («TVA în era digitală») care va introduce, la nivelul întregii Uniuni Europene, facturarea electronică obligatorie generalizată. Acest lucru se va întâmpla cel mai probabil în trei-patru ani de acum.
România a obținut aprobarea Consiliului Uniunii Europene de a introduce chiar mai repede această obligație (de la 1 ianuarie 2024). Anterior, Franța, Italia și Polonia obținuseră aprobări similare, dar implementarea efectivă a obligației a fost amânată atât în Polonia, cât și în Franța. Alte avantaje potențiale constau într-o eficiență mai mare de desfășurare a controalelor fiscale, atât din perspectiva inspectorilor fiscali, dar și a contribuabililor”, ne-au explicat Cristian Velcu, Tax Partner, și Teodora Rusu, Senior Tax Consultant, ambii de la Țuca Zbârcea & Asociații Tax.
Alt avantaj este că (2) dispare, măcar parțial, nevoia arhivării în format tipărit a facturilor, din moment ce facturarea se va face direct în format electronic. „Odată cu implementarea acestui mecanism, nu va mai exista obligația arhivării fizice a facturilor emise/primite. Exemplarul original al facturii va fi fișierul electronic însoțit de sigiliul aplicat de autorități. Pe cale de consecință, costurile cu arhivarea facturilor ar putea fi diminuate”, ne-a specificat Alexandru Comănescu, Tax Director la KPMG România. Arhivarea în format tipărit va mai fi necesară, de exemplu, în relația B2C sau în relația cu contribuabilii nerezidenți.
Foarte importante se vor dovedi, însă, (3) avantajele pe termen lung - eliminarea anumitor obligații declarative actuale sau măcar precompletarea formularelor. În prezent, este greu de estimat, totuși, când am putea vedea așa ceva în practică.
„Dacă tot vorbim de planuri, deja ne gândim, spre exemplu, să folosim declarațiile precompletate, dacă vorbim de decontul de TVA. Astfel încât, la sfârșitul perioadei fiscale pentru care se depune decontul de TVA, în baza datelor pe care le avem disponibile (din declarațiile 394, din casele de marcat, din e-Factura), să putem genera o precompletare a decontului de TVA. Evident, contribuabilul va avea posibilitatea să-și corecteze decontul”, a declarat recent Iulian Ardeleanu, Director general în cadrul Ministerului Finanțelor.
Dezavantaje
Poate cel mai mare dezavantaj al trecerii la facturarea electronică obligatorie în relația B2B ține nu de sistem în sine, ci de (1) dorința autorităților de a-l implementa pe repede-nainte. De ce? Pentru că firmele sunt obligate să se adapteze într-un timp foarte scurt (față de lista de acțiuni ce trebuie „bifate”) la un sistem nou pentru ele, proces ce implică investiții importante.
„În linie cu alte obligații implementate recent de România, este de așteptat ca timpul disponibil între apariția legislației naționale privind facturarea electronică generalizată și intrarea în vigoare a obligației să fie foarte scurt, creând o presiune importantă asupra contribuabililor (atât din perspectiva resurselor financiare, dar și a celor umane disponibile)”, au precizat specialiștii de la TZA. De exemplu, cei de la EY România atrăgeau atenția că implementarea e-Factura la nivelul companiilor poate dura între șase luni și un an, în funcție de specificul fiecărei afaceri.
Altă „bilă neagră” poate fi considerată dorința autorităților de a transforma e-Factura în (2) unicul sistem care generează facturi originale necesare pentru accesarea dreptului de deducere a TVA-ului. Deși inițial părea că nu vom vedea așa ceva, felul în care autoritățile vor introduce obligația va duce indirect fix la condiționarea deducerii TVA de deținerea facturilor electronice originale. Acest lucru ar putea duce România în procedura de infringement, conform celor de la TZA:
„Cel mai important este că, dacă se va încerca și limitarea dreptului de deducere pentru achiziții pentru care nu se primesc astfel de facturi electronice, acest lucru ar determina un nou risc de infringement împotriva României, deoarece se solicitase specific derogare și în acest sens și aceasta a fost respinsă, deoarece ar fi încălcat multe reguli și principii ale sistemului de TVA al Uniunii Europene.”
Mai departe, trecerea la folosirea obligatorie a e-Factura va necesita, în multe situații, (3) modificări contractuale importante între partenerii de afaceri. „În foarte multe situații vor trebui modificate și prevederile contractuale dintre părți cu privire la emiterea, transmiterea și primirea facturilor, precum și eventualitatea extinderii duratei pentru primirea/plata facturilor din motive ce țin de validarea acestora de către sistemul autorităților fiscale. (...) Sistemul actual e-Factura nu a funcționat fără probleme, au existat în practică numeroase sincope și ne putem întreba ce se va întâmpla când numărul contribuabililor și al facturilor se va multiplica de cel puțin zece-douăzeci de ori față de în prezent? Multe dintre erorile de până acum ale sistemului au condus la situații când validarea facturilor s-a realizat cu întârzieri semnificative”, au spus Cristian Velcu și Teodora Rusu.
Așa cum a subliniat recent Adina Vizoli, Director la PwC România, o problemă mare va fi cu (4) situațiile speciale care în practică vor fi greu de gestionat. De exemplu, ne referim la facturile simplificate, a căror situație încă este neclară, deși problema a apărut de ceva vreme, la facturile emise pe numele salariaților aflați în delegație (și nu numai) sau la facturile emise de clienți în numele furnizorilor. „Trebuie să urmărim îndeaproape dezvoltările pe cerințe tehnice care ar trebui să vină din partea autorităților”, a subliniat specialista.
Practic, la o privire de ansamblu, ne dăm seama că, cel puțin la cum arată lucrurile acum, este posibil să fie probleme mari din cauza (5) facilităților tehnice lipsă - cele pe care le-ar vrea firmele de la e-Factura pentru a-și derula afacerile cât mai bine. Accesul modular la Spațiul Privat Virtual și posibilitatea de a trimite mai multe facturi deodată către sistem sunt doar câteva dintre necesitățile actuale.
În fine, o problemă care va apărea după câțiva ani poate fi considerată, de asemenea, un dezavantaj - faptul că (6) se va introduce facturarea electronică generalizată la nivelul UE. Asta deoarece firmele vor trebui să o ia de la capăt pentru a se adapta facturării electronice europene la doar câțiva ani după adaptarea din 2024 la facturarea electronică românească.
„Sistemul actual de facturare electronică din România nu este identic cu cel care va fi implementat obligatoriu la nivelul Uniunii Europene peste câțiva ani (principala diferență este că în sistemul românesc este necesară pre-validarea facturilor cu sigiliul autorităților fiscale). Astfel, pe lângă eforturile de implementare a obligației actuale, vor urma altele peste câțiva ani, pentru adaptarea sistemelor”, au spus Cristian Velcu și Teodora Rusu.
În loc de concluzie. Din dorința de a optimiza colectarea taxelor și impozitelor, autoritățile vor merge înainte cu extinderea obligației de folosire a sistemului e-Factura, chiar dacă sunt conștiente că vor exista sincope și că vor destabiliza, cel puțin temporar, activitățile comerciale. În aceste condiții, contribuabilii trebuie să se adapteze rapid și din mers, astfel încât să-și reducă, pe cât posibil, șansele de a avea probleme în relația cu Fiscul.
RAUTA FLORICA