avocatnet.ro 
Din 2021 și până acum, problema întoarcerii forțate a angajaților din telemuncă înapoi la munca de birou s-a pus de nenumărate ori, în diverse contexte, deși tendințele arată că există o preferință clară către adoptarea cel puțin a unui regim de muncă hibrid, dacă nu 100% de acasă. Când contextul pandemiei nu a mai impus munca de acasă, au apărut primele probleme ale angajatorilor: cine semnase acte adiționale pentru telemuncă, neavând un termen de aplicare (fie legat de măsurile decise de autorități, fie un alt termen ales de părți), pur și simplu nu mai avea cum să aducă angajații la munca de birou fără voința acestora exprimată în scris, adică modificând contractele prin acte adiționale semnate de ambele părți.
Cu alte cuvinte, spuneau atunci specialiștii în relații de muncă, „spune-mi ce ai scris ca să-ți spun ce poți să mai faci acum”. Prevederile contractuale semnate de ambele părți au fost, sunt și vor rămâne însă reperul principal când vine vorba de a trece de la munca de birou la cea de acasă și invers, precum și când vine vorba de a modifica proporția timpului în care se lucrează de acasă versus timpul petrecut la birou.
Este esențial să înțelegem că telesalariații nu pot fi obligați să revină fizic la sediul companiei fără un acord mutual, atunci când există contracte sau acte adiționale la contracte prin care se specifică munca la domiciliu. Acest lucru presupune modificarea contractului individual de muncă prin semnarea unui act adițional de către ambele părți: angajator și salariat. Angajații nu pot fi forțați să muncească exclusiv de la birou dacă în actele de telemuncă scrie că ei lucrează de acasă. Dacă salariatul refuză semnarea actului adițional, angajatorul nu poate modifica unilateral contractul.
Mai există angajați care lucrează doar faptic de acasă? Da. Deși legea e fermă în acest sens - nu există telemuncă fără precizarea ei ca atare în contract și fără respectarea Legii nr. 81/2018 - în continuare există angajați care relatează despre prestarea doar la nivel practic a activității în regim de telemuncă, nu și la nivel formal. Aici, decizia de a nu mai oferi nicio zi de muncă de acasă este ușor de luat, întrucât angajatorul s-a asigurat că nu a semnat nicio prevedere care să-l oblige să ofere acest beneficiu angajaților și că niciun angajat nu a semnat efectiv pentru a dobândi acest beneficiu la nivel formal.
Tocmai pentru telemunca este o chestiune de acord, nicio parte nu i-o poate impune celeilalte. Totodată, angajatul în al cărui contract nu e prevăzută telemunca, nu poate să-și ia laptopul și să decidă singur să lucreze de acasă, după care să conteste sancționarea sa pentru absențe nemotivate - un exemplu de jurisprudență relevantă, aici.
În acest context, merită să amintim că:
ec1konta