Concedii și indemnizații la care au dreptul salariații părinți în 2024

Concediul de maternitate

Salariatele care urmează să nască pot intra, conform OUG nr. 158/2005, în concediul de maternitate și pot primi o indemnizaţie lunară care depinde de stagiul de cotizare. Durata concediului de maternitate la care au dreptul asiguratele este de 126 de zile calendaristice, acordate împărțit: 63 de zile pentru sarcină, acordate înainte de naștere, și 63 de zile pentru lăuzie, acordate după naștere, însă medicul poate stabili o altă împărțire. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, stabilește ordonanța, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.

Condițiile impuse sunt următoarele: domiciliul sau reşedinţa salariatei pe teritoriul ţării noastre, salariata să aibă un certificat medical eliberat de medicul curant și să fi cotizat cel puţin șase luni în ultimul an pentru contribuția de concedii și indemnizații.

Cât despre valoarea indemnizației, ordonanța prevede pentru aceasta un cuantum de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia asiguratorie pentru muncă

Concediul de risc maternal

Concediul de risc maternal se acordă gravidelor, lăuzelor și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor, conform OUG nr. 96/2003.

Ideea din spatele acestui tip de concediu este următoarea: dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea / sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii / alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru.

În situația în care acest lucru nu este posibil, respectivei angajate ar trebui să i se ofere un alt post considerat fără riscuri (dar salariul să rămână același), iar, în ultimă instanță, dacă nici această variantă nu este posibilă, singura soluție este acordarea unui concediu de risc maternal.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare.

Scopul concediului de risc maternal este de a asigura un nivel de protecție optim salariatei gravide sau fătului, în cazul în care această protecție nu poate fi asigurată de către angajator, în special din cauza specificului activității desfășurate sau din alte motive. 

Concediul paternal

Concediul paternal este reglementat prin Codul muncii și, în mod special, prin Legea nr. 210/1999. Durata sa standard e de 10 zile, iar pentru tații care au absolvit un curs de îngrijire a nou-născutului (puericultură), angajatorii vor trebui să acorde, în total, 15 zile lucrătoare drept concediu paternal. 

Angajatorii nu pot refuza acordarea acestui concediu. Desigur, el este acordat la cerere - nu orice tată căruia i s-a născut un copil va intra automat în acest concediu, ci angajatul, de la caz la caz, va informa angajatorul despre faptul că vrea să beneficieze de acest concediu - fie de 10, fie de 15 zile lucrătoare. 

Pe perioada concediului paternal, contractul de muncă se suspendă la inițiativa salariatului, conform Codului muncii. Cu toate acestea, pe perioada concediului angajatul are dreptul la o indemnizație suportată integral de angajator, din fondul de salarii, care e egală cu salariul corespunzător perioadei de concediu. Conform normelor de aplicare ale Legii 210, vorbim de salariul realizat, inclusiv sporurile și adaosurile la salariul de bază. 

Concediul de creștere

Oricare dintre părinți poate cere concediul și indemnizația de creștere a copilului, după cum prevede OUG nr. 111/2010, dacă a realizat timp de cel puțin 12 luni în ultimele 24 venituri impozabile: venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit. Stagiul acesta poate fi construit și din perioadele de șomaj, concedii medicale și alte perioade menționate de OUG nr. 111/2010.

Pe timpul concediului se acordă o indemnizație 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă (ISR), care de la 1 martie va fi de 660 de lei, însemnând o indemnizație minimă de 1.650 de lei, iar cuantumul maxim al indemnizației nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei.

Conform OUG nr. 111/2010, dreptul de a obține indemnizația de creștere a copilului poate fi afectat dacă, anual, beneficiarul acesteia desfășoară activități care-i aduc anumite venituri în buzunar - asta, deoarece indemnizația e oferită de stat tocmai pentru a compensa lipsa veniturilor în perioada de concediu de creștere. Excepțional, beneficiarii indemnizației pot obține simultan cu indemnizația și fără să piardă dreptul la ea anumite sume de bani - detalii, aici. 

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Printre concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii se numără și concediile medicale şi indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului bolnav. „Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 12 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani”, stabilește OUG 158/2005. În cazul copilului cu afecţiuni grave, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 18 ani. Iar pentru aceste afecțiuni grave avem o listă stabilită în normele de aplicare ale ordonanței concediilor medicale. Concediul poate fi luat inclusiv pentru însoțirea copilului la tratament în alt stat.

Pentru acest tip de concediu, statul suportă integral indemnizația (85% din media veniturile brute ale ultimelor șase luni), chiar dacă angajatorul e cel care plătește concediul inițial și apoi recuperează banii de la stat. 

Ordonanța stabilește că maximul acestui concediu e de 45 de zile calendaristice anual pentru fiecare copil. Desigur, dacă un salariat are mai mulți copii, numărul poate ajunge chiar să crească. Această limită de zile poate fi majorată chiar și când vorbim de unul și același copil -- în cazul apariției anumitor afecțiuni. Dacă copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenții chirurgicale, această limită poate fi depășită, până la atingerea termenului de 90 de zile pe an, potrivit OUG 158/2005.

Concediul de acomodare

Conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, cel care poate intra în concediul de acomodare este adoptatorul. Totuși, oricare dintre soții familiei adoptatoare, dacă realizează venituri supuse impozitului pe venit, se poate bucura de acest concediu. În plus, pe lângă salariați, beneficiază de acest drept și persoanele care obţin venituri din activităţi independente sau activităţi agricole.

Durata concediului este acum de până la doi ani, ca urmare a unei modificări legislative operate în 2023. Pe perioada celor doi ani, adoptatorul are dreptul la o indemnizație care este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției. Cuantumul indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 3,4 la valoarea indicatorului social de referință (ISR), iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei. Cum ISR are valoarea de 660 de lei de la 1 martie, rezultă că indemnizația de acomodare se situează între 2.244 lei și 8.500 de lei.

Zilele libere pentru a duce copilul la medic

Potrivit Legii nr. 91/2014, părinții au dreptul la timp liber anual pentru a-și duce copilul la un control medical de rutină. Astfel, salariații care au unul sau maxim doi copii, pot cere anual doar o zi liberă în acest scop, în timp ce părinții cu mai mult de doi copii pot să obțină două zile libere în acest sens, fie că le solicită consecutive sau nu.

Legiuitorul nu a înțeles să le dea ambilor părinți posibilitatea să ceară această zi liberă în același an, cu alte cuvinte, numai câte un părinte are dreptul la liber într-un an. Iar de reținut e faptul că angajatorul e obligat prin această lege să-l plătească pe cel căruia îi acordă liberul, dar e obligat să i-l acorde.

Pentru că vorbim de nevoia de flexibilitate...

În 2023, am văzut Codul muncii modificat printr-o lege care introduce un beneficiu la cerere pentru angajații părinți: posibilitatea de a lucra de acasă măcar patru zile pe lună în cazul salariaților care au în întreținere copii până la 11 ani. În cazul ambilor părinți salariați, cel care solicită aceste zile de telemuncă sau de muncă la domiciliu va trebui să aducă și o declarația pe propria răspundere a celuilalt părinte că nu se află și el/ea acasă în aceleași zile, tot în telemuncă/muncă la domiciliu.