Iată explicațiile oferite de Florin Rizea, Senior Manager la PwC:
1. „Prima regulă de impozitare care a fost gândită este așa-numita regulă de includere a veniturilor sau «income inclusion rule» (IIR). Prin regula aceasta, autoritățile au vrut să impoziteze toate profiturile care, practic, se află în jurisdicțiile subimpozitate. Aceasta este prima regulă și presupune un impozit suplimentar plătibil în jurisdicția societății-mamă finale. Sau, dacă vorbim de o jurisdicție a societății-mame finale care nu a implementat aceste reguli ale Pilonului 2 (adică impozitul minim global - n. red.), impozitul se plătește la compania aflată imediat sub societatea-mamă finală - așa-numita societate-mamă intermediară. Vorbim de cota de 15% și impozitul suplimentar care, în cazul acesta, dacă picăm pe această regulă de IIR, va trebui plătit la nivelul societății-mamă finale. Calculăm la nivel de jurisdicție - dacă avem mai multe companii, ne uităm cumulat la nivel de jurisdicție și calculăm această cotă efectivă la nivel de jurisdicție. Regula aceasta are prioritate față de regula profiturilor subimpozitate sau UTPR («undertaxed payments rule»).”
2. „În încercarea de a captura profiturile grupului, dacă vorbim despre entități care nu se află în jurisdicții unde a fost implementat Pilonul 2, apare regula aceasta a profiturilor subimpozitate. Aceasta spune că va trebui să plătim UTPR dacă impozitul pentru jurisdicția respectivă nu a fost captat sub prima regulă, IIR. Deci, este o regulă de rezervă. Dacă, potrivit analizei, stabilim că pentru o jurisdicție nu se plătește impozitul acesta suplimentar în baza regulilor IIR, avem regula UTPR, care ne permite să alocăm acest impozit către jurisdicțiile ce aplică Pilonul 2.”
3. „A treia regulă, care este și cea mai importantă pentru România, este impozitul suplimentar național sau QDMTT («qualified domestic minimum top-up tax»). Regula aceasta le permite statelor care au implementat Pilonul 2 să taxeze local companiile în contextul Pilonului 2 și să încaseze un eventual impozit suplimentar în jurisdicția respectivă. O jurisdicție care a implementat regula QDMTT are prioritate în impozitare față de alte jurisdicții.”
Notă: Pentru înțelegerea mai ușoară a regulilor de impozitare din cadrul Pilonului 2, specialiștii de la PwC au prezentat situația succint și au pus la dispoziție și un exemplu concret pentru QDMTT. Imaginile de mai jos sunt extrase din prezentarea PwC (pentru mărire, clic pe ele).
Directiva europeană 2.523/2022 privind impozitul minim global este transpusă în România prin Legea 431/2023, care se aplică efectiv începând cu anul fiscal 2024. Prin această măsură, ideea este de a impozita afacerile marilor companii la același nivel (15%), indiferent unde sunt stabilite. Astfel, Parlamentul a stabilit prin acea lege că România aplică QDMTT, regula care are, de principiu, prioritate față de celelalte. Chiar dacă în România impozitul pe profit are o cotă standard de 16%, diferitele facilități fiscale aplicabile pot face ca atunci când vorbim de cota efectivă de impozitare să se ajungă sub 15%.
Comentarii articol (0)