Taxarea carbonului va obliga companiile să-și ajusteze modelul de afaceri în direcția sustenabilității

Articol scris de Ana Maria Iordache, Partener, D&B David și Baias, și Dora Cristian, Senior Manager, PwC.

Dacă până acum prețul carbonului era o noțiune abstractă sau cunoscută doar acelor puțini operatori economici care dețin instalații staționare ce intră sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (GES) EU ETS, această eră se apropie de sfârșit. Reforma sistemului EU ETS vine cu obiective extrem de ambițioase de decarbonizare, urmărind o reducere a GES de 62% până la 2030.

Taxarea carbonului a început să capete contur în anii ’90, odată cu creșterea conștientizării impactului emisiilor de gaze cu efect de seră asupra climei globale. Inițiativele internaționale, cum ar fi Protocolul de la Kyoto (1997) și Acordul de la Paris (2015), au avut ca obiectiv reducerea emisiilor și limitarea creșterii temperaturilor globale.

Mecanismele legislative ce vor veni în sprijinul acestui obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră includ, printre altele:

1. Accelerarea ritmului de reducere a plafonului de certificate de emisii: pentru a obține reducerea emisiilor de CO2 de 62%, legiuitorul european a stabilit reducerea treptată a numărului de certificate EU ETS disponibile și respectiv a numărului de certificate acordate gratuit companiilor intens poluante. Astfel, factorul de reducere liniară va fi ridicat de la 2,2% la 4,3% pentru perioada 2024-2027, iar mai apoi la 4,4% pentru perioada 2028-2030. În plus, 90 de milioane de certificate de emisii vor fi scoase de pe piață în 2024, iar în 2026 urmează alte 27 de milioane de certificate. Se preconizează, astfel, ca până în 2034 alocarea gratuită de certificate să fie eliminată complet, iar companiile din sectoarele CBAM să fie obligate să cumpere toate certificatele necesare prin licitație sau de pe piață.

2. Introducerea CBAM: Regulamentul CBAM, deja în vigoare începând cu octombrie 2023, urmărește să adreseze riscul relocării industriilor intens poluante în afara Uniunii Europene, către teritorii cu legi mai puțin stricte în ceea ce privește schimbările climatice. Pentru prima etapă, CBAM vine doar cu o obligație de raportare a emisiilor încorporate în anumite categorii de mărfuri (fier și oțel, aluminiu, ciment, fertilizatori, hidrogen și electricitate), însă începând cu 2026 importatorii de mărfuri din aceste sectoare vor fi nevoiți să achiziționeze certificate CBAM reprezentând prețul emisiilor. CBAM va fi introdus treptat, pe o perioada de nouă ani (între 2026-2034), această perioada coincizând și cu eliminarea corespunzătoare a alocărilor cu titlu gratuit pentru aceste sectoare. 

3. Extinderea sferei de aplicare EU ETS la noi sectoare: transportul maritim va fi introdus treptat, între 2024-2026, în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, iar până la finalul anului 2026 Comisia Europeană va decide asupra introducerii sub schema EU ETS a instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale. Mai mult, un sistem separat EU ETS II pentru clădiri, transport rutier și combustibili utilizați în alte sectoare urmează să devină operațional începând cu anul 2027. 

Așadar, extinderea sferei de aplicare a obligației de achiziționare a certificatelor EU ETS, reducerea efectivă a plafonului de certificate, urmată de eliminarea graduală a certificatelor cu titlu gratuit și implementarea în paralel a mecanismului CBAM, reprezintă principalii factori care vor duce la resimțirea din ce în ce mai puternică a prețului carbonului.

Evoluția crescătoare constantă a prețului la certificatele de emisii de gaze cu efect de seră este o probă clară a eficienței acestor mecanisme. De la un preț de 17 euro pe certificate de CO2 în 2019, în 2023 această cotație a atins niveluri record de 100,34 de euro pe certificat CO2. În continuare, prognozele arată că până în 2030 nu sunt așteptate creșteri semnificative, ci mai degrabă o menținere a prețului carbonului în jur de 70-90 euro/tCO2; însă pentru perioada 2030-2044 evoluția este preconizată a fi mult mai abruptă, prețurile fiind estimate a crește până la 500 euro/tCO2 în 2044. 

În acest context al (supra)taxării carbonului și ținând cont și de restul inițiativelor legislative care accelerează, sub o formă sau alta, tranziția către o economie mai verde (i.e. Regulamentul privind Industria Net-zero, Planul Industrial al Pactului Verde European), companiile din numeroase sectoare industriale se confruntă cu necesitatea imperativă de a reevalua și a restructura modul în care își desfășoară afacerile, pentru a face față acestor provocări complexe.

Pentru a reduce impactul taxării carbonului, companiile ar trebui să investească în eficiență energetică și inovație tehnologică, iar în acest sens companiile se pot pregăti prin:

• elaborarea unui strategii de sustenabilitate/ ESG, precum și a unui plan de tranziție climatică și Net Zero;
• monitorizarea emisiilor Scope 1, 2, si 3, conform prevederilor noii Directive privind Raportarea Corporativă asupra Sustenabilității (CSRD) și Standardelor Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS);
• investiții în tehnologii de decarbonizare, prioritizarea surselor de energie verde și a eficienței energetice, utilizarea de combustibili verzi etc;
• pentru unele industrii, emisiile de gaze cu efect de seră nu pot fi reduse eficient sau eliminate prin procese de producție mai eficiente, ci este necesară instalarea unor tehnologii de captare, utilizare, și stocare a carbonului (CCUS).

Deși impactul acestor schimbări la nivel legislativ va fi resimțit diferit de către diversele sectoare, concluzia este universal valabilă: chiar pe parcursul următorului deceniu, în absența unor măsuri strategice de decarbonizare, întregul mediu de afaceri, iar mai apoi consumatorul, va simți o creștere a prețului carbonului cu efect în întreaga economie. 

Pentru a rămâne competitive și a minimiza impactul financiar al taxării carbonului, companiile vor fi nevoite să caute soluții inovatoare și tehnologii mai prietenoase cu mediul. O creștere a prețului carbonului poate duce, totodată, și la o schimbare în preferințele consumatorilor către produse și servicii cu amprentă de carbon redusă. Diversificarea surselor de energie și adoptarea practicilor sustenabile pentru a răspunde cerințelor pieței devin esențiale pentru adaptarea la noile cerințe și norme și pentru menținerea competitivității.

În concluzie, prețul carbonului va obliga companiile industriale să-și revizuiască și să își ajusteze modelul de afaceri într-o direcție mai sustenabilă, eficientă și orientată către inovație, în vederea adaptării la noile realități ale unei economii globale preocupate de schimbările climatice.