CCF: Sunt necesare clarificări pentru noutățile la ajustările pentru deprecierea creanțelor și costul excedentar al îndatorării

„Modificările aduse Legii 227/2015 prin OUG 115/2023 sunt complexe și necesită o înțelegere detaliată și corectă a tuturor situațiilor în care acestea sunt aplicabile. În acest context, membrii CCF au identificat o serie de aspecte neclare în legătură cu aplicabilitatea noilor prevederi, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2024”, scrie în adresa transmisă recent la MF.

1. În cazul ajustărilor pentru deprecierea creanțelor, este semnalat că nu există nicio dispoziție tranzitorie pentru modificarea stabilită prin OUG 115/2023. Chestiunea a fost prezentată anterior inclusiv de către redacția noastră, în baza observațiilor celor de la Viboal FindEx.

De la ianuarie 2024, condițiile în care se pot deduce pierderile din creanțele neîncasate de la clienți s-au modificat. Astfel, la impozitul pe profit, ajustările pentru deprecierea creanțelor sunt deductibile doar în proporție de 30% (față de 50% anterior), iar facilitatea se mai aplică numai creanțelor comerciale.

„Într-o situație în care creanța este înregistrată înainte de 1 ianuarie 2024, însă riscul de neîncasare este determinat începând cu anul 2024, an în care se constituie și un provizion, tratamentul fiscal aplicabil provizionului nu ar putea să se supună prevederilor art. 26 din Codul fiscal aplicabil începând cu 1 ianuarie 2024, întrucât art. 26 alin. 12 prevede că regulile sunt aplicabile doar pentru creanțele înregistrate începând cu 1 ianuarie 2024.

În acest context, opinia noastră este că deductibilitatea provizionului ar trebui analizată prin raportare la prevederile art. 26 în vigoare în anul înregistrării creanței, respectiv înainte de 1 ianuarie 2024. În lipsa unor dispoziții tranzitorii care să prevadă acest lucru, vă rugăm să confirmați modul de aplicare a legislației, în dinamică, în situațiile în care o creanță este înregistrată înainte de 1 ianuarie 2024, iar provizionul este înregistrat după această dată”, explică reprezentanții CCF.

2. În privința costului excedentar al îndatorării, o primă nelămurire este în legătură cu contribuabilii care folosesc un an fiscal modificat.

„În acest sens, modificările aduse de OUG 115/2023, prin care se introduce un nou plafon de 500.000 euro/an pentru tranzacțiile cu persoanele afiliate, care nu finanțează achiziția/producția imobilizărilor în curs de execuție/ a anumitor tipuri de active intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2024 (acestea nefiind incluse în lista excepțiilor prevăzute la art. LVII și a dispozițiilor tranzitorii).

În acest sens, este neclar începând cu ce an fiscal se aplică aceste prevederi. În interpretarea noastră, pentru aplicarea art. 40^2, alin. 4 și alin. 7^1, contribuabilul ar trebui să aibă în vedere data la care elementele ce formează costurile excedentare ale îndatorării au fost înregistrate. Astfel, opinia noastră este că:

• pentru companiile cu an fiscal calendaristic, noile reguli ar fi aplicabile pentru costurile îndatorării înregistrate în anul fiscal 2024. În acest sens, considerăm că ar fi oportună includerea unei dispoziții tranzitorii (prin completarea art. 45) care să clarifice acest aspect;
• pentru companiile cu an fiscal modificat, similar cu aplicarea celorlalte modificări aduse prin OUG 115/2023, noile reguli ar trebui aplicate pentru primul an fiscal modificat ce începe după 1 ianuarie 2024.

În lipsa unor dispoziții tranzitorii care să prevadă aspectele menționate anterior, vă rugăm să confirmați interpretarea noastră sau, în caz contrar, să ne transmiteți care este opinia Legiuitorului, pentru asigurarea unei corecte aplicări în practică”, scrie în documentul trimis la MF.

3. A doua nelămurire privind costul excedentar al îndatorării ține de limitarea ponderilor.

„Din conținutul art. 40^2 alin. 7^1 în înțelegerea noastră: costurile totale excedentare ale îndatorării reportate se alocă tranzacțiilor/operațiunilor efectuate cu persoane afiliate care nu finanțează achiziția/producția imobilizărilor în curs de execuție/activelor, respectiv cu persoane neafiliate, în următoarea succesiune:

În forma actuală, art. 40^2 alin. 7^1, coroborat cu prevederea de la art. 40^2 alin. 4, este omisă, însă, o referire la determinarea ponderii costului excedentar al îndatorării nededus aferent tranzacțiilor/operațiunilor efectuate cu persoane afiliate care finanțează achiziția/producția imobilizărilor în curs de execuție/activelor. Considerăm oportună clarificarea aplicării textului de lege în acest caz particular și, de asemenea, vă rugăm să faceți și o precizare clară cu privire la succesiunea determinării și aplicării ponderilor pentru a evita discrepanțe de înțelegere și interpretare, care ar putea conduce și la un tratament fiscal diferit și, evident, rezultate diferite în situații similare”, mai scriu cei de la CCF.

Vom reveni cu informații atunci când reprezentanții MF vor veni cu clarificările necesare.