Angajatorul mi-a spus că dacă nu vin la muncă pe 15 august trebuie să recuperez apoi. E normal?

15 august (Adormirea Maicii Domnului) este zi liberă pentru toți angajații, conform Codului muncii. Ca în toate celelalte libere de acest fel, dacă e necesară munca în ziua respectivă, angajatorul este obligat să le acorde celor chemați la muncă o altă zi liberă, în compensare, în următoarele 30 de zile. Dacă din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru - conform Codului muncii. 

Cu ocazie fiecărei astfel de zile de sărbătoare legală menționate în Codul muncii, apar diverse povestiri sau întrebări privind regimul acestor zile libere: pentru unii angajatori nici măcar nu există conceptul de a acorda o zi liberă așa cum obligă art. 139 din cod, pe când alții, deși o acordă, este neplătită. Explicația privind obligația de a plăti aceste zile libere prevăzute de Codul muncii o regăsim aici. 

Într-o postare recentă din forumul avocatnet.ro, regăsim una dintre multele aplicări paralele cu legea ale conceptului de libere legale din Codul muncii - aceea care presupune „recuperarea liberului oferit”. 

Zilele de sărbătoare legală cuprinse în art. 139 din Codul muncii nu sunt o „bancă” de zile libere din care angajații se pot „răsfăța” din când în când, având obligația de a munci apoi ca să „recupereze” pentru liberul oferit. Nu există ideea de a recupera munca neprestată în acele zile. Totodată, acordarea acelor zile libere nu e lăsată la latitudinea angajatorului, în sensul că angajatorul nu are libertatea de a decide dacă oferă liberul sau nu - art. 140 și 141 din Codul muncii, redate mai jos, punctează exact condițiile în care putem vorbi de amânarea liberului pentru o altă dată ulterioară. Mai exact, nu e vorba de libertatea de a decide după bunul plac dacă angajații vin sau nu la muncă pe 15 august, ci e vorba de o situație obiectivă care obligă cel puțin o parte dintre salariați să vină la muncă în respectiva zi:

• continuitatea asistenței sanitare, care presupune că nu putem închide unitățile medicale doar pentru că e zi liberă, întrucât oamenii au nevoie de serviciile medicale de urgență, de pildă;
• aprovizionarea populației cu produse alimentare de strictă necesitate, ceea ce presupune că anumite unități de alimentație publică nu pot trage obloanele după bunul plac;
• specificul activității sau caracterul procesului de producție face imposibilă întreruperea activității.