„În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, prevede Codul muncii. Nu toți salariații cer reintegrarea în muncă însă. Altfel spus, anularea unei concedieri nu înseamnă automat că trebuie să-l și reintegrăm pe angajat în locul de muncă avut înainte. Dar dacă cere asta, instanța va obliga angajatorul să o facă, pe fondul constatării nelegalității concedierii:
„La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.
Repunerea în situația anterioară înseamnă că ne raportăm la acele condiții de muncă existente la momentul când s-a dat decizia de concediere - avem în vedere, așadar, aceleași elemente esențiale ale contractului (și eventualelor adiționale făcute între timp și aplicabile la momentul concedierii). Angajatorul nu poate reintegra lucrătorul în altă locație, pe alt tip de post, pe alt salariu ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, dacă nu putea să modifice anumite elemente în mod unilateral înainte de concedierea angajatului, cu atât mai puțin nu le poate modifica acum, când trebuie să-l repună pe acesta în situația anterioară.
Când postul a desființat, el ar trebui reînființat, în contextul în care desființarea acelui post este adesea doar o scuză pentru a da afară un angajat. Iar dacă postul ocupat anterior de angajatul concediat e ocupat acum de altcineva, Codul muncii prevede încetarea de drept a contractului respectivului angajat.
Oferirea unui post echivalent - ce înseamnă asta?
Desigur, în practică pot apărea situații complexe, în care reintegrarea pe postul deținut anterior să nu mai fi obiectiv posibilă. De amintit în acest context este chiar o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată împotriva României în 2007 (cauza Ștefănescu v. România). În această speță, reclamantul a fost concediat pentru necorespundere profesională, însă ulterior a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă care dispunea reintegrarea sa pe post și plata unor despăgubiri. Cu toate acestea, reintegrarea nu a fost realizată, pentru că fusese desființat chiar ministerul în care acesta lucrase; neexecutarea acestei hotărâri a condus la o plângere la CEDO, unde Ștefănescu a câștigat.
Decizia dată aici de Curte e una de referință în materia reintegrării pe post - Curtea a subliniat importanța respectării hotărârilor judecătorești și protejarea dreptului la un proces echitabil, conform articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, stabilind că schimbarea structurii organizaționale a instituției angajatoare nu poate justifica refuzul reintegrării pe post. Instituțiile sau companiile private trebuie să se conformeze imediat și integral deciziilor instanțelor care dispun reintegrarea unui angajat.
În cazul în care postul exact ocupat anterior de angajat nu mai există, angajatorul are obligația de a oferi un post echivalent, care să aibă caracteristici similare din punct de vedere al responsabilităților și remunerării. CEDO a decis că simpla propunere a unui post inferior nu satisface cerințele legale de reintegrare.
Dacă reintegrarea nu este realizată în termenul stabilit de instanță, angajatul are dreptul la compensații suplimentare.
În fine, trebuie amintit că nerespectarea hotărârilor judecătorești poate duce la atragerea răspunderii penale a angajatorilor.