Implementarea SGR vine cu dificultăți mari pentru operatorii economici și cu amenzi colosale. Câteva dintre problemele comercianților și producătorilor

Sistemul de garanţie-returnare destinat ambalajelor primare nereutilizabile (sticlă, plastic, metal - volum între 0,1 - 3 litri), prin care comercianții trebuie să rețină o garanție de 50 de bani pentru fiecare produs ambalat cu marcajul SGR și pe care să o returneze apoi clienților a intrat în vigoare pe 30 noiembrie anul trecut. De atunci, sistemul a dat bătăi de cap tuturor celor implicați - de la producător și până la consumatorul final. Pentru acesta din urmă, SGR a devenit aproape frustrant atunci când, la puțin timp de la implementare, s-a conștientizat infrastructura deficitară și faptul că nu sunt șanse ca ea să se îmbunătățească în mod considerabil în următorul an. Asta înseamnă plimbatul unor plase cu sticle de la un magazin la altul în speranța găsirii unuia unde să poată fi preluate cu succes și banii să fie astfel returnați. Sistemul e deficitar însă ca aplicare pentru toți cei implicați - inclusiv producători și comercianți.

Comercianții sunt cei mai dezavantajați în paradigma actuală a sistemului, mai cu seamă dacă ne uităm înspre zona rurală. Pe de o parte, obligațiile pe care le au de îndeplinit sunt pe alocuri neclare, pe alocuri dificil sau imposibil de îndeplinit așa cum prevede legea, circuitul banilor în SGR nu funcționează așa cum ar trebui, ceea ce duce la blocarea unor bani pe termen suficient de lung cât să pună probleme micilor afaceri, infrastructura este deficitară, iar tot comercianții sunt cei care trebuie să dea piept cu nemulțumirile consumatorilor. Nici pentru producători lucrurile nu sunt tocmai roz. Despre câteva dintre problemele legate de implementarea SGR am discutat recent cu Oana Fulgheci, auditor ISO și consulant pe probleme de mediu.

 Problema constituirii ca punct de returnare  Concret, HG nr. 1074/2021 prevede că toți operatorii economici care comercializează produse în ambalaje SGR, indiferent de mărimea suprafeței de vânzare, au obligația legală de a organiza puncte de returnare a ambalajelor care fac obiectul SGR. Există diferite moduri în care comercianții își pot îndeplini această obligație, în funcție de suprafața magazinului: comercianții cu o suprafață de vânzare mai mare de 200 mp trebuie să-și organizeze propriile puncte de returnare.  

Comercianții cu o suprafață mai mică de 200 mp, în afară de modalitatea organizării propriului punct de returnare, pe care, din motive logistice, cei mai mulți nu o pot face, au varianta să opteze pentru îndeplinirea obligației legale de organizare a punctelor de returnare prin asociere cu alți comercianți care au structuri de vânzare cu o suprafață mai mică de 200 mp, sau prin acord de parteneriat cu UAT-urile sau asociațiile de dezvoltare intercomunitară.

Punctul de returnare trebuie să fie organizat în cadrul structurii de vânzare a comerciantului sau în imediata vecinătate a acesteia, fără a depăși o distanță de 150 de metri față de magazine (în orașe), și trebuie să aibă cel puțin același program de funcționare cu acesta. Distanța dintre magazine și punctul de returnare nu poate fi mai mare de 500 metri pentru magazinele din localitățile rurale. 

În mediul rural, constituirea punctelor de returnare având ca reper aceste distanțe maxime este imposibilă în unele cazuri, potrivit consultantului. Returo a fost solicitată să ofere lămuriri pe acest subiect, dar nu a făcut-o până la acest moment.

 Amenzile sunt destabilizante pentru magazinele mici  În Teleorman, de pildă, potrivit Oanei Fulgheci, Garda de Mediu a sancționat toți comercianții controlați cu suprafețe sub 200 mp pentru că nu s-au constituit ca punct de returnare. Pentru comercianții care nu se constituie ca punct de returnare, amenzile prevăzute de HG 1074/2021 se situează între 20.000 și 40.000 de lei - chiar și plătită în 15 zile de la comunicare procesului-verbal, admițând că nu s-au mai dat amenzi și pentru altceva, vorbim, totuși, de 10.000 de lei, care pentru unii comercianți poate însemna grave probleme financiare. Amenzile din HG 1074/2021 sunt consistente, unele ajungând și la 50.000 de lei, HG 1074/2021 fiind unul dintre acele acte normative unde cele mai multe obligații prevăzute în sarcina operatorilor economici chiar sunt legate de sancțiuni usturătoare pentru neîndeplinire. 

 Raportările lunare  Atât producătorii, cât și comercianții trebuie să facă raportări lunare în „programul informatic pus la dispoziţie online de către administratorul SGR", conform HG nr. 1074/2021. Doar că, la acest moment, raportările ce trebuie făcute de comercianți nu se fac prin platforma celor de la Returo, ci prin Excel-uri trimise pe e-mail către administratorul SGR. „Din platformă doar se pot descărca draft-urile de Excel pe care comercianții magazine sau HORECA sunt obligați să le completeze și transmită lunar la adresa de e-mail: raportare_comercianti@returosgr.ro”, precizează consultantul. 

 Neconcordanțe între ceea ce predau comercianții către administratorul de sistem și ce ajunge în sistem  „Comercianții din HORECA, dar și cei care s-au instituit ca puncte de returnare cu preluare manuală a ambalajelor cu simbolul SGR întâmpină discrepanțe între numărul ambalajelor preluate de la aceștia și numărul validat la Centrele de Numărare instituite de RetuRo. Pe de o parte este normal deoarece pe durata transportului se poate sparge o sticlă sau se pot turti câteva doze. Pe de altă parte nu este corect pentru comercianți; atât timp cât ei au avut grijă de ambalajele SGR până la predarea către transportatorii RetuRo, ar trebui ca aceștia să primească garanția de 0,50 lei pe toate ambalajele predate transportatorului”, potrivit Oanei Fulgheci.

 Sumele de la RetuRo nu vin lunar, cum scrie în lege   „Sunt comercianți HORECA, la această dată, care nu au primit garanția de 0,50 lei pentru ambalajele predate pe ultimele 2 luni”, în contextul în care ar trebui să vină lunar, conform HG nr. 1074/2021, de la administratorul de sistem. Pentru micul comerciant, respectarea termenelor în acest circuit al banilor în cadrul SGR este vitală.

 RVM-urile de pe piață nu sunt omolgate de RetuRo  Asta înseamnă tot o bătaie de cap în plus pentru comercianți, în materie de raportări. „Anumiți comercianți doresc să achiziționeze un RVM pentru a le ușura modul de transmitere a informațiilor către Administratorul RetuRo. Până la această dată cei care pun pe piață aceste aparate nu au primit omologarea de la Administratorul SGR, drept pentru care dacă un comerciant ar achiziționa un RVM ar fi nevoit să transmită raportarea tot în excel la adresa de e-mail pusă la dispoziție de cei de la RetuRo”, arată Oana Fulgheci.

 Birocrații impuse fără bază legală  Aici vorbim de probleme legate de comunicarea cu RetuRo în contextul mostrelor trimise pentru înregistrarea produselor în sistem. „Producătorii sunt obligați să înregistreze în platforma RetuRo, la capitolul «Registrul ambalajelor», toate ambalajele pe care urmează să le pună pe piața din România cu simbolul SGR în detaliu: denumire, cod de bare, materialul din care este făcut, volum, greutate, înălțime, lățime. Datele sunt analizate și când totul este ok în platformă, în dreptul fiecărui ambalaj va apărea statusul «Înregistrat».

Dacă la această dată vrei să mai adaugi alte ambalaje în platformă, pe lângă procedura inițială mai trebuie trimis un Excel cu aceleași informații introduse în platformă la o adresă de e-mail pusă la dispoziție de cei de la RetuRo, informație care în legislație nu este stipulată nicăieri. (art. 4, lit. c^1) din HG 1074/2021 - «să înregistreze în registrul ambalajelor SGR fiecare tip de ambalaj SGR pus pe piață»)”.