- Sistemul creează inechități între mediul rural și cel urban, între comercianți mici și mari, precum și față de HoReCa, cu provocări de conformare pentru afacerile mici.
- Suportul tehnic oferit de RetuRO este insuficient și lent, cu întârzieri în validarea produselor, colectare și plăți.
- Conformarea la SGR implică muncă suplimentară pentru toate companiile și riscul unor amenzi consistente.
1. Aveți o serie de clienți care, prin natura activității, au trebuit să se conformeze noilor reguli impuse de SGR. Care este principalul neajuns al noului sistem?
Oana-Andreea Fulgheci: Pripa. Sistemul a fost lansat într-un ritm accelerat. O astfel de abordare, mai ales pentru un proiect de asemenea amploare, are ca principală consecință faptul că schimbările nu sunt pe deplin înțelese de participanți. Cu atât mai mult cu cât scriem ”schimbări", dar citim ”obligații" și ”amenzi”.
Prin urmare, nu au apucat să informeze producătorii locali, nu mai zic de comercianți. Cu cât aceștia sunt mai mici, cu atât le este mai greu să gestioneze ceea ce au de făcut și cum trebuie făcut.
Ca să nu mai menționăm inechitățile în aplicare: comercianții HoReCa nu au obligația de a organiza puncte de returnare. În plus, există discrepanțe semnificative între mediul rural și cel urban. Dacă în orașe procesul decurge mai fluent, în sate situația este cu totul diferită.
2. Putem vorbi de discriminarea comercianților în funcție de locul în care este amplasată afacerea?
Oana-Andreea Fulgheci: Ca în aproape orice situație de acest tip, depinde mult de cine spune povestea. Pe de altă parte, avem și un paradox, pentru că, în felul său, fiecare dintre povestitori are dreptatea sa. Și avem, astfel, adevărul afirmației că RetuRo preia cantități de ambalaje în continuă creștere, dar și adevărul celor din provincie, în special al celor de la țară, unde nu mai este așa simplu.
Modul în care este organizată colectarea la țară este net inferior orașelor. Dacă avem oameni care au drum la oraș, le este mai simplu să ducă acolo ambalajele, au RVM-uri la dispoziție.
Rezultatul este acela că cei de la oraș sunt ajutați să își atingă țintele de deviere de la depozitare, lucru care nu poate fi spus de către cei de la țară. Neatingerea țintelor de deviere de la depozitare înseamnă că, de exemplu, primăriile vor trebui să plătească mai mult anul următor la Administrația Fondului pentru Mediu.
Magazinele vor plăti și ele, dacă nu vor respecta cerințele legislative. Amenzile, pentru o astfel de afacere, sunt dezastruos de mari. Am un client din mediul rural care a trebuit să plătească o amendă de 7.500 de lei. Pentru o afacere mică, de familie, asta poate fi, de multe ori, mai mult decât își poate permite.
Magazinele din mediul rural percep garanția de 50 de bani pentru ambalajele cu simbolul SGR, dar foarte puține dintre ele se instituie și ca punct de returnare. Pentru unii, deschiderea unui punct de returnare este percepută ca o oportunitate de afacere. Colectarea ambalajelor cu simbolul SGR contribuie la creșterea vânzărilor. În loc să solicite restituirea banilor, cetățenii folosesc bonul emis de RVM pentru a acoperi parțial costul cumpărăturilor din magazin. Asta vă ziceam: depinde pe cine întrebi.
3. Prin urmare, se întâmplă deseori ca firmele să fie puse în fața unor situații pe care nu le anticipau. Ce pot face în momentul respectiv?
Oana-Andreea Fulgheci: În primul rând, nu ar fi trebuit să se ajungă în astfel de situații, fapt care ar fi trebuit avut în vedere la debutul sistemului. Dar, chiar și așa, logistica aferentă interacțiunii cu oamenii, fie ei reprezentanți ai unei firme mari ori ai uneia mici, ar trebui să fie pusă la punct. Ai o problemă, ai unde da un telefon sau un e-mail și afli ce ai de făcut. Ori, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Și, pentru că am dat exemplul unei firme mici, acum voi veni cu cel al uneia semnificativ mai mari.
Un alt client, un producător, a introdus două noi produse. Acestea trebuiau validate în platforma RetuRo, a așteptat o lună să fie validate și statusul ambalajelor nu se schimba. Au urmat mailuri, răspunsuri întârziate. Mă rog, cu chiu, cu vai, s-a rezolvat, însă platforma nu funcționează cum ar trebui, serviciul lor de suport se mișcă greu. Ca rezultat, raportarea lunară pe care producătorul trebuie să o facă este depusă incomplet până la validarea ambalajelor.
În concluzie, RetuRo ar trebui să își dea mai mult interesul, pentru că sensul existenței sale depinde de comercianți. Ar trebui să le ofere un suport tehnic eficient. Mai ales în situația în care responsabilitatea reală a realizării acestui scop, colectarea ambalajelor, a fost pasată către comercianți și consumatori. Unii sunt "responsabilizați" prin amenzi, ceilalți prin prețul mai mare pe care îl plătesc.
4. Ce înseamnă SGR privit din punctul de vedere al unei companii?
Oana-Andreea Fulgheci: Pentru toate firmele, conformarea la sistem presupune muncă în plus și riscul unei amenzi consistente. Garda de Mediu nu dă avertismente, te amendează direct, dispunând totodată măsuri de îndeplinire a cerințelor legale. Firmele mari rezolvă problema muncii suplimentare mai ușor, prin prisma resurselor pe care le au, pentru cele mai mici e mai dificil.
Trebuie să pregătești oamenii, să dedici mai mult timp acestei schimbări, să depui rapoarte, să verifici dacă facturarea este corectă, în cazul celor ce s-au instituit ca puncte de returnare sau HoReCa, moment în care intervine necesitatea de care vorbeam mai sus: administratorul sistemului trebuie să vină în întâmpinarea acestei nevoi.
Apoi, colectarea este deficitară, logistica lasă de dorit și la acest capitol. De exemplu, vine mașina de colectare, dar e plină și nu poate colecta tot. Pe urmă, nu înseamnă că ți se decontează tot ce trimiți la centrul de numărare (nu vorbim de RVM-uri), ambalajele trimise trebuie să fie în stare perfectă. În caz contrar, îți asumi pierderea, pentru că tu ai plătit clienților garanția cuvenită. Mai mult, aș adăuga și "detaliul" că plata către comercianți suferă întârzieri.
5. Care este sfatul pe care l-ați da firmelor care au dificultăți în conformarea la rigorile SGR?
Oana-Andreea Fulgheci: Le-aș recomanda să se informeze atent despre cerințele SGR, pentru a se putea conforma și a evita sancțiunile. Dacă nu sunt siguri de pașii pe care trebuie să îi urmeze, pot apela la un specialist. De asemenea, dacă vor să economisească timp, consultarea unui specialist poate fi o soluție utilă, având în vedere că legislația poate fi interpretată diferit atât de specialiști, cât și de autoritățile de control.
Comentarii articol (1)