Interviu: Despre impactul regulamentului EUDR asupra comerțului cu produse precum cafea, ciocolată, mobilă sau anvelope și rolul autorităților vamale în aplicarea acestuia

Regulamentul EUDR (nr. 1.115/2023) urmează să se aplice direct în toate statele membre ale UE - mai întâi firmelor mijlocii și mari, din 30 decembrie 2024, și apoi inclusiv celor mici, din 30 iunie 2025. Acesta va interzice comerțul și exportul produselor provenite din zone defrișate. Ne referim, mai exact, la produse precum cafea, cacao, cauciuc, soia, lemn și la produse obținute din acestea (ciocolată, mobilă, anvelope, ulei de soia, hârtie), care au fost extrase de pe terenuri care au fost defrișate după data de 31 decembrie 2020.

Pentru interviul de astăzi, răspunsurile au venit de la Vladislav Dabija, Senior Manager, și Sorin Popa, Consultant Senior, Global Trade Advisory.

1. Regulamentul EUDR vizează numai importatorii și exportatorii sau și alți operatori economici?

Deloitte: „Regulamentul EUDR vizează toți operatorii care introduc pentru prima dată pe piață produsele vizate, dar și comercianții din avalul lanțului de aprovizionare care, în cadrul unei activități comerciale, pun la dispoziție produsele vizate pe piața din UE sau le exportă.”

2. Regulamentul acoperă produsele provenite din UE sau produsele provenite din afara UE? Sau le acoperă pe ambele?

Deloitte: „Regulamentul acoperă atât produsele provenite din UE, cât și pe cele din afara UE. Astfel, este interzisă introducerea pe piață, punerea pe piață și exportul produselor dacă acestea au făcut obiectul unor defrișări, nu au fost obținute în conformitate cu legislația din țara de producție și nu au făcut obiectul unei declarații de diligență.”

3. Autoritățile vamale par să aibă un rol-cheie în implementarea EUDR. Ce atribuții principale au?

Deloitte: „Regulamentul EUDR impune statelor membre să desemneze autoritățile competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor impuse de regulament, motiv pentru care în România au fost numite, drept autorități competente, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. În cazul importurilor și exporturilor, pentru a permite intrarea pe piață sau exportul produselor relevante, autoritățile vamale vor verifica în declarațiile vamale referințele declarațiilor de diligență aferente mărfurilor EUDR. Rolul autorităților vamale este clarificat în două etape:

• până la instalarea interfeței electronice care va permite transmiterea de date între sistemele vamale naționale și sistemul de informații implementat de Comisia Europeană (termen maxim: iunie 2028), autoritățile vamale vor face schimb de informații cu autoritățile competente pentru a asigura conformitatea cu regulamentul EUDR în cazul punerii mărfurilor vizate în liberă circulație și export. Metodologia de exercitare a atribuțiilor de control urmează să fie stabilită prin ordine ale autorităților competente;
• după implementarea interfeței în cauză, autoritățile vamale vor putea verifica statutul atribuit declarației privind diligența prin accesarea declarațiilor vamale de punere în liberă circulație sau de export încărcate în sistem.

În cazul în care statutul rezultat este unul care necesită efectuarea unui control, autoritatea vamală va suspenda punerea în liberă circulație sau exportul. Mai departe, autoritățile competente vor comunica cu autoritatea vamală prin intermediul acestui sistem și, în funcție de situație, vor notifica autorității vamale dacă suspendarea poate fi ridicată sau dacă produsele sunt neconforme și nu se permite introducerea sau scoaterea de pe piață.”

4. Ce riscă operatorii economici care încalcă prevederile EUDR?

Deloitte: „În funcție de gravitatea faptelor, sancțiunile prevăzute pentru operatorii și comercianții care nu respectă prevederile regulamentului includ: 

• amenzi de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală la nivelul UE a operatorului/comerciantului;
• confiscarea produselor relevante sau a veniturilor obținute din tranzacționarea acestora;
• excluderea temporară de la finanțarea publică și achizițiile publice;
• interdicția temporară de punere pe piață sau export a produselor relevante;
• interdicția întocmirii declarațiilor de diligență în procedură simplificată.”

5. Pentru ce este utilă declarația de diligență și unde se depune?

Deloitte: „Rolul declarației de diligență este de a verifica pe tot lanțul de aprovizionare respectarea regulamentului EUDR - mai exact, dacă produsele puse pe piață au fost obținute de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020 și dacă au fost obținute prin nerespectarea legislației din țara producătoare. Declarația de diligență este obligatorie pentru a putea introduce pe piață sau pentru a exporta produse relevante. Până la 30 decembrie 2024, Comisia Europeană și-a luat obligația de a dezvolta un sistem de informații prin intermediul căruia comercianții și operatorii vor putea depune declarațiile de diligență pentru obținerea numerelor de referință ale acestora.”

6. Cine are obligația completării și depunerii declarației de diligență?

Deloitte: „Obligația completării și depunerii declarației de diligență revine următoarelor persoane: operatorilor definiți de regulamentul EUDR, adică orice persoană fizică sau juridică care, în cursul unei activități comerciale, introduce pentru prima oară produsele relevante pe piață sau le exportă, și comercianților, adică orice persoană din lanțul de aprovizionare, alta decât operatorul, care, în cursul unei activități comerciale, pune produse vizate de regulament la dispoziție pe piața Uniunii Europene.”

7. Cum verifică autoritățile declarația de diligență?

Deloitte: „Atribuțiile verificării declarației de diligență revin autorităților competente desemnate de către statele membre, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în România. Autoritățile vamale vor verifica doar statutul atribuit declarației - în primă etapă prin schimb de informații cu autoritățile competente și ulterior prin intermediul interfeței electronice dezvoltate de Comisia Europeană.”

8. Ce pot face operatorii economici, în linii mari, pentru a se asigura că activitatea lor este în conformitate cu EUDR?

Deloitte: „Operatorii economici ar trebui, în primul rând, să efectueze o analiză asupra bunurilor comercializate, astfel încât să stabilească dacă acestea intră sub incidența regulamentului EUDR. Astfel, dacă un produs intră sub incidența regulamentului EUDR, acesta nu poate fi introdus pe piață și nici exportat fără a prezenta în prealabil o declarație privind diligența, care conține, printre altele, descrierea tipului de produs, cantitatea, țara de origine, localizarea geografică a parcelelor de teren de unde au fost obținute produsele, datele de identificare ale furnizorului, precum și măsuri de evaluare a riscurilor ca produsele să fie neconforme.

După efectuarea analizei, comercianții ar trebui să-și mute atenția asupra furnizorilor de la care achiziționează/importă produsele. Este esențială începerea comunicării cu furnizorii pentru a obține informațiile necesare pentru întocmirea declarațiilor de diligență, astfel încât să fie pregătiți la momentul punerii în aplicare a regulamentului. De asemenea, comercianții trebuie să instituie și să mențină actualizat un cadru de proceduri și de măsuri pentru a se asigura că produsele relevante respectă prevederile regulamentului și să mențină dovezile referitoare la diligențe pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.”

9. Ce altceva ar mai fi important de știut despre EUDR, din perspectiva operatorilor economici?

Deloitte: „Un alt aspect important este că, până la 30 iunie 2025, operatorii și comercianții din categoria IMM-urilor nu au obligația de a exercita diligența necesară pentru produsele EUDR care au făcut deja obiectul diligenței și pentru care a fost deja depusă o declarație privind diligența (de către alți comercianți din lanțul de distribuție). În astfel de cazuri, operatorii care sunt IMM-uri furnizează autorităților competente numărul de referință al declarației privind diligența, la cerere.”