CJUE confirmă valabilitatea Pachetului Mobilitate, dar anulează una dintre obligațiile impuse transportatorilor. Acțiunile României și ale altor state UE au fost respinse

În octombrie 2020 apăreau în Jurnalul Oficial al UE trei acte normative importante (două regulamente și o directivă) în domeniul transportului rutier. Așa-zisul „Pachet Mobilitate”, destinat să îmbunătățească condițiile de muncă ale șoferilor de transport rutier și să asigure o concurență echitabilă între companiile de transport din diversele state membre, a fost contestat de șapte țări: Lituania, Bulgaria, România, Cipru, Ungaria, Malta și Polonia. Acestea au introdus acțiuni în anulare împotriva anumitor prevederi ale pachetului, susținând că sunt disproporționate și că încalcă principiile fundamentale ale dreptului UE, precum libertatea de a presta servicii, libera circulație a bunurilor și libertatea de stabilire. Țările din centrul UE, precum Germania și Franța, au susținut reglementările stricte, argumentând că acestea combat dumpingul social și concurența neloială. 

„Dispozițiile actelor UE vizate de acțiunile în anulare introduse de Guvernul României privesc acele aspecte care vor avea implicații negative semnificative asupra pieței interne și vor afecta competitivitatea transportului de mărfuri în Uniune, respectiv: interdicția efectuării perioadei normale de repaus săptămânal la bordul vehiculului; obligația întoarcerii periodice a conducătorului auto la centrul operațional al angajatorului sau la locul său de reședință; obligația întoarcerii vehiculului la unul din centrele operaționale în termen de 8 săptămâni de la plecare; stabilirea de limitări suplimentare la efectuarea operațiunilor de cabotaj; instituirea unor norme specifice privind detașarea conducătorilor auto”, transmitea în toamna lui 2020 comunicat Ministerul Afacerilor Externe.

Decizia CJUE în dosarele conexate C-541/20 - C-555/20 a venit vinerea trecută, adică patru ani mai târziu, putând fi consultată, în întregime, aici. Curtea a respins majoritatea argumentelor prezentate de statele reclamante, inclusiv cele legate de:

• interdicția ca șoferii să-și petreacă odihna săptămânală regulată sau compensatorie în vehicule;
• obligația angajatorilor de a organiza munca șoferilor astfel încât aceștia să poată reveni la centrul operațional sau la reședință o dată la trei sau patru săptămâni;
• termenele pentru instalarea tahografelor inteligente de generație a doua;
• reglementările privind cabotajul și statutul șoferilor ca lucrători detașați.

Totuși, Curtea a anulat obligația care impunea întoarcerea vehiculelor utilizate în transportul internațional la centrul operațional al companiei de transport din statul membru de origine la fiecare opt săptămâni. CJUE a constatat că Parlamentul și Consiliul UE nu au avut suficiente informații pentru a evalua proporționalitatea acestei măsuri. Conform Curții, această cerință a fost introdusă fără o justificare solidă din punctul de vedere al impactului asupra pieței și mediului.

Decizia CJUE reprezintă un compromis între dorința de a asigura condiții de muncă mai bune pentru șoferi și necesitatea de a menține competitivitatea companiilor de transport rutier. În mod specific, anularea obligației de întoarcere a vehiculelor la fiecare opt săptămâni elimină o povară administrativă și financiară semnificativă pentru companiile care operează pe distanțe lungi, inclusiv cele din România. Această prevedere fusese criticată pentru că ar fi favorizat companiile de transport din centrul Europei, în detrimentul celor din țările periferice, cum este România, care depind de transporturi pe distanțe mai mari.

În plus, Curtea a reafirmat că libertatea de a presta servicii în domeniul transportului este supusă unui regim special. Dreptul companiilor de transport de a oferi servicii transfrontaliere nu este necondiționat, ci reglementat prin măsuri adoptate de legiuitorul UE, cum este Pachetul Mobilitate. 

Regulile ce guvernează transportul rutier în UE trebuie să găsească un echilibru între protecția socială și eficiența economică

Prin această decizie, CJUE confirmă că obiectivul principal al Pachetului Mobilitate este să reechilibreze condițiile de muncă și concurență din sectorul transporturilor. Se dorește ca șoferii să beneficieze de protecție socială mai bună, chiar dacă acest lucru poate duce la o creștere a costurilor pentru anumite companii de transport. Regulile sunt considerate proporționale și aplicabile uniform în toate statele membre, fără discriminare între companiile situate în centrul sau la periferia Uniunii.

Pentru companiile din România și alte state contestatare, decizia implică necesitatea de a se adapta la noile reguli, dar oferă și un răgaz important prin eliminarea obligației de întoarcere a vehiculelor la fiecare opt săptămâni. Aceasta este o victorie parțială pentru industria de transport din aceste state, care continuă să se confrunte cu provocări legate de costuri și concurență.

Notă: O acțiune în anulare formulată la Curtea de Justiție urmărește anularea actelor instituțiilor UE care sunt contrare dreptului UE. Statele membre, instituțiile europene și persoanele fizice pot, în anumite condiții, să introducă o acțiune în anulare în fața Curții de Justiție sau a Tribunalului. Dacă acțiunea este bine întemeiată, actul este anulat. Instituția în cauză trebuie să remedieze orice vid juridic creat prin anularea actului.