ACCES PREMIUM
De ce premium?
Care sunt principalele provocări cu care se confruntă organizațiile în desemnarea și gestionarea rolurilor obligatorii impuse de legislație?
Responsabilitățile legale pentru diverse roluri în organizații, cum ar fi responsabilul de mediu sau ofițerul de protecția datelor, sunt esențiale pentru conformitate și, uneori, chiar pentru prevenirea conflictelor interne, iar lipsa acestora poate duce la sancțiuni severe și la deteriorarea reputației companiei. Identificarea persoanelor potrivite pentru aceste roluri este o provocare, deoarece necesită o combinație specifică de cunoștințe și experiență, iar suprapunerea rolurilor poate afecta calitatea muncii și obiectivitatea. Pentru o desemnare eficientă, este necesară o analiză juridică detaliată, iar externalizarea acestor responsabilități nu exonerează organizațiile de răspunderea finală.
Articolul continuă mai jos
Responsabilul de mediu, ofițerul de protecția datelor, responsabilul pentru prevenirea hărțuirii, responsabilul desemnat pentru canalul de raportare internă - toți sunt obligatorii pentru organizații în anumite contexte. Vorbim de persoane din companie sau de terți desemnați cărora le revin diverse responsabilități stabilite de lege și în lipsa cărora companiile pot fi sancționate prin amenzi adesea usturătoare (mai ales dacă ne gândim la obligațiile de mediu). Chiar și în lipsa unor amenzi directe sau indirecte, lipsa acestor responsabili poate însemna iminența unor conflicte cu angajații, clienții sau partenerii de business, scăderea credibilității în piață și o reputație nu tocmai bună - pentru că lipsa interesului pentru responsabilul cerut de lege arată că organizația nu tratează cu seriozitate obligațiile care îi revin.
O primă provocare pentru companie în desemnarea și gestionarea rolurilor obligatorii impuse de legislație e tocmai selecția persoanei desemnate: găsirea persoanei potrivite pentru aceste roluri poate fi dificilă, deoarece necesită o combinație specifică de cunoștințe, experiență și abilități. Adesea, companiile aleg să atribuie aceste roluri unor angajați existenți: de exemplu, îl numesc pe contabilul-șef responsabil cu raportarea internă sau responsabil de mediu, ori pe managerul de resurse umane să se ocupe de prevenirea faptelor de hărțuire, ceea ce nu este întotdeauna cea mai bună opțiune.
Care sunt șansele să vorbim întotdeauna de o compatibilitate de roluri? Este esențial ca persoana desemnată să aibă o formare, cunoștințe și educație relevante pentru rolul respectiv. De exemplu, un economist-șef nu ar trebui să fie desemnat ca expert în egalitate de șanse dacă nu are studii sau experiență în acest domeniu. Totodată, suprapunerea de roluri poate duce la suprasolicitarea angajaților și la o scădere a calității muncii. De asemenea, poate afecta competența și poate genera conflicte de priorități. Un exemplu de responsabil care nu ar trebui să cumuleze rolul său cu alte atribuții e DPO-ul (ofițerul de protecția datelor).
Diversele acte normative care nominalizează obligația de a avea un reponsabil sau altul nu ne oferă aproape niciodată prea multe indicii referitoare la studiile sau experiența necesare responsabilului. „În realitate, pentru a selecta cât mai bine persoana responsabilă și a înțelege exact care sunt dimensiunile atribuțiilor și care sunt și limitele, trebuie să faci o analiză juridică foarte detaliată”, explica recent, în cadrul unei conferințe avocatnet.ro, Anca Iulia Zegrean, partener, Coordonatorul practicii de Dreptul Muncii, Biriș Goran SPARL. De exemplu, în cazul responsabilului de mediu vorbim de o analiză destul de complexă pentru că legislația e una vastă și specificul activității face diferența între necesitățile unei companii în materie de responsabil desemnat și necesitățile alteia.
O altă problemă e conflictul de interese. Dacă un responsabil anume trebuie să se ocupe de investigarea unei situații, de conducerea unor cercetări disciplinare sau de verificarea unor raportări, cum am putea discuta de obiectivitate atunci când responsabilul e chiar șeful unui departament, de exemplu? Este important să se evite desemnarea persoanelor aflate în poziții de conducere cu interese specifice, cum ar fi directorul de IT, managerul de resurse umane, CFO-ul sau directorul de achiziții, sublinia Anca Zegrean. Aceste persoane ar putea fi implicate în raportări și ar putea fi părtinitoare în investigații.
O altă întrebare care nu-și găsește adesea răspuns direct în legislație este cea referitoare la modalitatea de desemnare. Legislația nu este întotdeauna clară cu privire la modul de desemnare a acestor roluri, mai exact, dacă este necesară o decizie administrativă sau dacă e nevoie de modificarea fișei de post.
În unele domenii, cum ar fi egalitatea de șanse, există o lipsă de experți disponibili pe piață, ceea ce îngreunează desemnarea unor persoane calificate, potrivit Ancăi Zegrean.
În unele situații, desemnarea unei persoane din rândul angajaților nu este o opțiune: fie oamenii nu pot fi înregunați cu atribuții suplimentare, fie nu și le doresc, fie vorbim de conflictele de interese ori de lipsa totală de expertiză. Ca atare, nu mai rămâne decât opțiunea externalizării. Cu toate acestea, atrăgea atenția avocata în cadrul conferinței avocatnet.ro, externalizarea unor roluri nu exonerează companiile de responsabilitatea finală.
Citește mai mult despre
dpo,
responsabil de mediu,
responsabil hartuire,
responsabil egalitate sanse,
responsabil date personale,
responsabil legea spalarii banilor,
responsabil ssm
Specialiști citați în acest articol
Anca Iulia Zegrean este un avocat cu experiență bogată în litigii pe chestiuni de drept civil, fiscal și dreptul muncii, precum și un întemeietor al practicii de drept al muncii la Biriș Goran. Extrem de interesată de dreptul muncii și doritoare de a face o reală diferență în aspectele legale ale managementului resurselor umane, Anca consiliază un portofoliu variat de clienți semnificativi pe piața din România, pe care îi ajută să navigheze într-un mediu legislativ schimbător și să facă față inclusiv disputelor de muncă inerente acestuia. Lucrând pentru organizații care au de la 50 la 3.000 de angajați, Anca este un furnizor de soluții inteligente, creative și sustenabile. Cu un bun simț al afacerii educat prin dubla licențiere academică drept avocat, dar și economist, Anca crede în privirea de ansamblu și în așezarea pe primul loc a obiectivelor afacerii.
--
Acest material este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale, conform
termenilor și condițiilor de furnizare a serviciilor avocatnet.ro. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi o solicitare pe adresa
office@avocatnet.ro.
avocatnet.ro 
Daniela ȘULEA
Comentarii articol (0)