În domeniul discriminării, Inspecţia Muncii asigură controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi în contextul relațiilor de muncă, iar anul viitor inspectoratele teritoriale se vor concentra și pe măsura în care angajatorii respectă prevederile existente în legislație în scopul asigurării egalității de șanse și tratament între lucrătorii femei și bărbați - o arată calendarul de acțiuni al instituției pe 2025. Ce înseamnă asta pentru angajatori: Citește articolul
După cum stabilește legislația momentului, firmele trebuie să numească o serie de responsabili. Pentru a evita apariția unor probleme ulterioare, numirea acestora ar trebui făcută doar după consultarea acestora și după evaluarea riscului de apariție a unor conflicte de interese. Potrivit specialiștilor, un aspect important pentru evitarea conflictelor de interese este ca, înainte de numirea unor responsabili, acestea să fie definite clar. Citește articolul
Companiile trebuie să numească, în funcție de profilul lor, mai mulți responsabili, printre care și unul cu securitatea și sănătatea în muncă, unul care se ocupă de investigarea hărțuirii ori de cercetările disciplinare sau un expert în egalitate de șanse și tratament. Numirea persoanelor în astfel de roluri trebuie făcută doar după consultarea lor, deoarece sunt cazuri în care nu doar angajatorii își asumă răspunderea, ci există și o răspundere personală a celui numit. Citește articolul
Responsabilul cu prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă este obligatoriu în cazul tuturor angajatorilor din mediul privat și din mediul public deopotrivă și pentru selectarea căruia angajatorii trebuie să aibă în vedere competențele, imparțialitatea și capacitatea de a menține confidențialitatea, înainte de toate. Iată, în cele ce urmează, câteva aspecte importante de reținut în ceea ce privește desemnarea acestuia: Citește articolul
În funcție de profilul acestora, în companii trebuie să existe o serie de responsabili, inclusiv unul cu securitatea și sănătatea în muncă, unul care se ocupă de investigarea hărțuirii ori de cercetările disciplinare sau un expert în egalitate de șanse și tratament. Numirea persoanelor care îndeplinesc roluri critice în firmă se poate face fie prin decizie administrativă, fie prin contractul de muncă, în baza unor criterii. Citește articolul
Responsabilitățile legale pentru diverse roluri în organizații, cum ar fi responsabilul de mediu sau ofițerul de protecția datelor, sunt esențiale pentru conformitate și, uneori, chiar pentru prevenirea conflictelor interne, iar lipsa acestora poate duce la sancțiuni severe și la deteriorarea reputației companiei. Identificarea persoanelor potrivite pentru aceste roluri este o provocare, deoarece necesită o combinație specifică de cunoștințe și experiență, iar suprapunerea rolurilor poate afecta calitatea muncii și obiectivitatea. Pentru o desemnare eficientă, este necesară o analiză juridică detaliată, iar externalizarea acestor responsabilități nu exonerează organizațiile de răspunderea finală. Citește articolul
Legislația actuală impune angajatorilor din sectorul public și privat obligația de a preveni și combate hărțuirea pe criteriul de sex și hărțuirea morală la locul de muncă, inclusiv prin desemnarea unei persoane responsabile sau a unei comisii pentru gestionarea plângerilor, iar asta fără a exista un număr minim de angajați necesar. În contrast, responsabilul cu egalitatea de șanse nu este obligatoriu pentru angajatori, dar este indicat în cazul celor cu peste 50 de angajați, lăsând la latitudinea companiilor să decidă dacă angajează un expert în acest domeniu sau desemnează pe cineva intern. Este important de reținut că cei doi responsabili sunt diferiți, iar a avea desemnat unul nu înseamnă că „au fost împușcați doi iepuri dintr-o lovitură”. Citește articolul
Despre responsabilul cu egalitatea de șanse între femei și bărbați la locul de muncă aflam în 2018, când a intrat în legislație în mod oficial, dar mai mult ca o recomandare, iar nu ca obligație, așa cum era gândit inițial. Astfel, angajatorilor cu peste 50 de angajați li s-a pus în vedere că ar fi util să-l aibă. Apoi, un an mai târziu, i s-au detaliat atribuțiile. Trei ani mai târziu, i se dădea, dar doar la nivel de dezbatere, pentru că nu s-a adoptat nimic până acum, un model de instrument de lucru. Ca atare, în prezent, responsabilul acesta e mai degrabă o noțiune necunoscută și doar un nume într-o listă lungă de acte normative pe care trebuie să le respecte un angajator. Citește articolul
Responsabilii cu egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi din cadrul firmelor cu peste 50 de salariaţi vor avea la dispoziţie, în curând, un plan de acţiune standardizat pentru a împiedica apariţia discriminărilor între salariaţi şi salariate şi un ghid metodologic pentru a-l implementa, după ce Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) a pus în dezbatere publică un proiect de ordin în acest sens. Citește articolul
Deși este prezent în foarte multe acte normative, principiul „pentru muncă egală, salariu egal” nu este întotdeauna respectat. Pentru a constata dacă a fost sau nu încălcat acest principiu se impune în primul rând compararea salariilor, iar în contextul în care, tot prin acte normative, au fost stabilite reguli în privința confidențialității veniturilor salariale, apar situații în care probele nu pot fi administrate. Comisia Europeană vine însă cu o propunere: Citește articolul