Conform Codul Muncii, perioada de probă constituie vechime în muncă și, astfel, presupune existența unui contract, precum și respectarea drepturilor angajatului în probă întocmai cu ale unuia care nu mai e în perioada de probă. Drepturile angajatului în probă sunt aceleași indiferent de vechimea în companie iar angajatorul nu poate refuza dreptul la concediu medical unui salariat doar pe motiv că se află în perioada de probă.
Deși dreptul la zile de concediu medical este garantat pentru orice angajat, indemnizația aferentă acestuia nu va fi acordată în anumite situații. Așa cum am menționat anterior, toți angajații, inclusiv cei aflați în perioada de probă, trebuie să îndeplinească o condiție pentru a beneficia de indemnizație.
OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevede că, pentru a primi indemnizație de concediu medical, trebuie să existe un stagiu minim de cotizare în sistemul public de sănătate de șase luni în ultimele 12 luni, cu anumite excepții.
„Baza de calcul al indemnizaţiilor se determină ca medie a veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de asigurare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia asiguratorie pentru muncă”, se arată în actul normativ.
Salariatul care nu are un stagiu minim de cotizare de șase luni poate beneficia de concediu medical, însă nu va primi indemnizație (n.r. adică nu va fi plătit). Dacă salariatul intră în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, angajatorul nu are obligația de a-i plăti indemnizația. Acesta poate alege să o facă, însă nu va putea recupera sumele respective de la stat.
Totuși, chiar dacă nu există dreptul la indemnizația de concediu medical, angajatul nu poate fi trecut ca absent nemotivat de la muncă, absența sa e motivată de o problemă medicală.
“Pentru un salariat nou angajat, care nu îndeplinește condiția stagiului minim angajatorul nu va putea deconta indemnizația de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Acest aspect nu-l împiedică pe angajator să acorde indemnizația, însă nu o va recupera”, a explicat cu altă ocazie, pentru avocatnet.ro, Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă.
Citește și: Ce tipuri de concedii medicale se decontează integral de la stat în 2024
De asemenea, salariatul care a lucrat anterior la alte companii și care îndeplinește condiția stagiului minim de cotizare poate beneficia de indemnizație, demonstrând acest stagiu prin adeverințe de la fostii angajatori sau prin extrase din Registrul electronic de evidență a salariaților.
Adică, dacă ați lucrat timp de un an într-o companie și v-ați dat demisia pentru a începe un nou loc de muncă, veți putea beneficia de indemnizație pentru concediu medical la noul job, deoarece îndepliniți condiția stagiului minim de cotizare de șase luni.
Salariații care îndeplinesc condițiile pentru acordarea indemnizației de concediu medical și nu beneficiază de drepturile cuvenite se pot adresa casei de sănătate competente sau chiar instanței.
“Pentru salariați, angajatorul este titularul obligației privind calculul și plata indemnizației. Plata indemnizației se face lunar, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă. Acesta este și momentul din care începe să curgă termenul privind prescrierea drepturilor, respectiv 3 ani. Angajatorii care nu respectă dispozițiile legale privind calculul și plata în termen a indemnizațiilor pot fi sancționați cu amendă de la 3.500 la 6.000 de lei, dacă luăm în calcul sesizarea casei de asigurări de sănătate, iar în cazul unui litigiu ce are ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, angajatorul poate fi obligat și la plata de daune-interese”, a mai explicat Dan Năstase.
Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă sunt suportate de angajator pentru primele cinci zile de incapacitate, iar restul perioadei este decontat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Atenție! Pentru determinarea bazei de calcul, se iau în considerare nu doar veniturile obținute prin contracte individuale de muncă, ci și alte surse, cum ar fi pensia de invaliditate, indemnizația de șomaj, perioadele de concediu medical, perioadele de concediu neplătit sau perioada în care angajatul a fost student la învățământul universitar de zi.
Toate tipurile de venituri luate în considerare pentru determinarea bazei de calcul al indemnizațiilor de concediu medical, precum și modul în care se efectuează baza de calcul pentru indemnizații în funcție de tipul de contribuție avut de salariat sunt menționate în art.10 din OUG 158/2005.
Comentarii articol (0)