CJUE: Penalitățile de întârziere din Codul de procedură fiscală pot fi aplicate concomitent cu dobânzile de întârziere din Codul vamal al UE

Concret, prin hotărârea CJUE din cauza C-506/23, judecătorii au stabilit că articolul 114 din Regulamentul european 952/2013 (Codul vamal al UE), care se referă la dobânda la arierate, „trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei practici administrative naționale în temeiul căreia poate fi impusă o penalitate de întârziere prevăzută de legislația națională, suplimentar dobânzilor de întârziere prevăzute la acest articol.”

În speța în care s-a pronunțat CJUE era vorba de o firmă care a importat în România biciclete. Declarativ, Thailanda era țara de origine a bunurilor, dar autoritățile fiscale au găsit, în urma unui control, că era vorba, de fapt, de China. Prin urmare, firmei în cauză i s-a aplicat o taxă antidumping (în baza unui regulament european special) de peste 360.000 euro.

În plus, firma a fost obligată la plata unor accesorii - dobânzi de întârziere (peste 38.000 euro), aplicate în baza Codului vamal al UE, și penalități de întârziere (peste 33.000 euro), aplicate în baza Codului național de procedură fiscală. Compania a contestat penalitățile aplicate în baza Codului de procedură fiscală, atât în procedura administrativă (respingere), cât și în instanță (respingere la Tribunalul București și apoi recurs la Curtea de Apel București, aceasta din urmă fiind instanța de trimitere), pentru că le-a considerat nejustificate.

Totuși, inclusiv CJUE a dat dreptate autorităților fiscale: „În speță, din decizia de trimitere reiese că penalitățile de întârziere prevăzute la articolul 176 din Codul de procedură fiscală reprezintă o sancțiune pecuniară aplicată debitorului care nu a achitat o obligație fiscală la termenul de scadență prevăzut. Astfel, având în vedere ansamblul celor ce precedă, este necesar să se considere că o asemenea sancțiune prevăzută de dreptul național nu este, în principiu, incompatibilă cu dreptul Uniunii, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere cu privire la proporționalitatea acestei sancțiuni.”

CJUE nu soluționează litigiile naționale, ci instanțele naționale trebuie să soluționeze cauzele în conformitate cu cele stabilite de CJUE. Totodată, hotărârile CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele naționale care se pot confrunta cu spețe similare.