Negocierea unui salariu minim în CCM care ajunge să fie depășit de cel stabilit de Guvern. Putem preveni asta?

Nu creșterea constantă a salariilor minime este problematică, dat fiind că România mai are pași de făcut pentru a ajunge din urmă statele mai bine dezvoltate cu care dorim să ne comparăm, ci modul în care este adesea abordată creșterea. 

Sigur, în lipsa unei politici fiscale coerente, iar aici putem menționa modificările recente în privința contribuțiilor datorate pentru anumite elemente constitutive ale salariului (de exemplu introducerea contribuției CASS pentru tichetele de masă), dar și în privința deductibilității pentru salariile minime, nici angajatorii și nici cei care negociază colectiv pentru lucrători nu pot anticipa modificările care pot interveni în cele 24 de luni de valabilitate a unui contract colectiv.

Astfel, luând în calcul încheierea unui contract colectiv pe durata maximă, putem deja să anticipăm că de la intrarea sa în vigoare vor avea loc cel puțin două modificări ale salariului minim, dar și eventuale modificări fiscale ce afectează salariul minim, cu privire la deductibilitate și/sau în privința contribuțiilor sau chiar a impozitului, de ce nu.

Majorarea procentuală a salariului minim este, de asemenea, greu de anticipat, însă evoluția salariului minim din ultimii 20 de ani (ca să ne raportăm la un orizont de timp mai larg) ne indică o majorare anuală de aproximativ 6,5% / an, fără a lua în calcul transferul contribuțiilor din 2018.

Păstrând ca reper această medie, deși în acest moment salariul minim este legat de salariul mediu, ca urmare a transpunerii Directivei 2022/2041, ne putem imagina că în cazul unui contract colectiv încheiat pentru 24 de luni salariile negociate la un nivel cu aproximativ 15% mai mari față de cel minim actual vor fi egalate (poate chiar depășite) de salariul minim din următorii doi ani.

Angajatorul are, într-adevăr, obligația de a acorda un salariu cel puțin egal cu cel minim brut pe țară garantat în plată, dar și peste acest nivel în cazul celor care au contracte de muncă de peste 24 de luni, însă munca lucrătorilor nu va mai fi plătită la aceeași valoare.

Legea 367/2022 privind dialogul social prevede soluția pentru această situație, părțile având posibilitatea să negocieze și să stabilească „coeficienți minimi de ierarhizare pe categorii de angajați/lucrători, ținând cont de standardele ocupaționale corespunzătoare”.

Varianta ideală este cea în care acești coeficienți sunt stabiliți procentual, fiind astfel asigurată menținerea puterii de cumpărare a lucrătorilor, însă și o valoare fixă adăugată salariului minim brut pe țară garantat în plată poate fi o soluție, dacă în timpul negocierilor părțile anticipează corect evoluția pentru următoarele 24 de luni.

Mai mult, fiind deja previzibile majorări anuale ale salariului minim, părțile pot stabili renegocierea periodică a clauzelor prin care sunt stabilite salariile lucrătorilor, astfel încât înainte de intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului, să existe o negociere în acest sens.

În lipsa acestor două clauze, atât angajatorii, cât și lucrătorii vor resimți consecințele negative:

Lucrătorii vor presta o muncă de valoare egală, însă remunerația va fi, în mod real, inferioară, ceea ce îi poate demotiva, ceea ce va conduce, probabil, la un randament scăzut sau chiar îi poate determina să caute un alt loc de muncă pentru a-și asigura o existență conformă cu demnitatea umană.

În cazul angajatorilor, lipsa acestor clauze poate conduce la conflicte cu lucrătorii sau la pierderea acestora, ambele situații având consecințe directe asupra unității respective.

Am putea aminti și de predictibilitatea relației de muncă, dar și de posibilitatea de a avea o strategie de funcționare (de ce nu și de dezvoltare) pe termen mediu și lung, în special atunci când angajatorul se bazează pe lucrătorii actuali pentru perioade îndelungate de timp, dar și atunci când trebuie să ocupe unele locuri de muncă vacante.

În concluzie, pentru a asigura stabilitatea și predictibilitatea relațiilor de muncă, este esențial ca negocierile colective să fie adaptate în mod corespunzător, astfel încât salariile negociate să reflecte în mod real evoluțiile economice și legislative viitoare.