În contextul folosirii e-Factura, în condițiile în care aproape toate facturile simplificate trebuie transmise, mai nou, în sistem, apare întrebarea despre cum facem diferența între o factură simplificată și una normală? Potrivit specialiștilor, diferența constă în numărul de informații ce trebuie să apară în una sau în cealaltă, relevant pentru discuție fiind articolul 319 din Codul fiscal.
„Da, le avem detaliate în Codul fiscal la articolul 319. Pe scurt, facturile simplificate conțin mai puține informații decât facturile obișnuite, clasice. Și avem acolo, la articolul 319, la alineatul 20, ce trebuie să cuprindă o factură normală (și avem de la litera a până la litera r - adică 17 câmpuri obligatorii). La facturile simplificate e vorba de șase categorii de informații care ar trebui să apară. Deci, așa cum rezultă și din denumire, facturile simplificate cuprind mai puține informații decât facturile obișnuite. Dar, ca să vedeți exact lista, să vă uitați la articolul 319, acolo unde avem facturarea în Codul fiscal”, a precizat recent, la un eveniment online organizat de avocatnet.ro,
Cristian Rapcencu, Expert contabil și Consultant fiscal.
Potrivit alineatului
20 al articolului
319 din
Codul fiscal,
factura normală trebuie să cuprindă următoarele informații:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316 din Cod, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 316 din Cod ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. 3 din Cod în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
j) indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;
k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea „autofactură”;
l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile aplicabile din titlul VII din Cod ori din Directiva 112/2006 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea „taxare inversă”;
n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea „regimul marjei - agenții de turism”;
o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile „regimul marjei - bunuri second-hand”, „regimul marjei - opere de artă” sau „regimul marjei - obiecte de colecție și antichități”, după caz;
p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea „TVA la încasare”;
r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.
În ceea ce privește
factura simplificată, alineatul
21 al articolului
319 din Cod prevede că aceasta trebuie să conțină
cel puțin următoarele informații:
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia;
e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 319 din Cod, o referire specifică și clară la factura inițială și la detaliile specifice care se modifică;
f) codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă.
Începând cu
1 ianuarie 2025, facturile simplificate emise în relațiile business to business și business to consumer
trebuie transmise în sistemul e-Factura, cu excepția bonurilor fiscale considerate facturi simplificate, așa cum s-a stabilit prin OUG 138/2024. Asta după ce autoritățile exceptaseră în mod expres contribuabilii de transmiterea facturilor simplificate în sistem
în tot anul 2024.
Comentarii articol (0)