- Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul;
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții;
- Norme metodologice și reglementări tehnice aplicabile.
Potrivit Legii nr. 50/1991, ridicarea oricăror construcții, indiferent de natura lor, se face numai în baza unei autorizații de construire. În plus, Legea nr. 50/1991 stabilește și anumite categorii de construcții pentru care nu este necesară obținerea unei autorizații de construire, precum și categorii de construcții provizorii, care sunt autorizate ca atare.
“Așadar, construcțiile trebuie să îndeplinească condiții urbanistice de amplasare, sistemul calității în construcții prevăzut de lege - inclusiv în privința materialelor puse în operă, indiferent dacă sunt construcții permanente sau provizorii și să fie autorizate (cu excepțiile prevăzute de lege).
Branșarea la rețelele de utilități urmează același regim cu cel al construcției care se racordează la acele rețele - permanent sau provizoriu”, după cum este subliniat în răspunsul MDLPA.
Când vorbim despre racordarea la rețeaua electrică a utilizatorilor, trebuie respectate prevederile Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, conținut de Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 59/2013.
Dacă o construcție are destinație de locuință, reglementări găsim și în Legea nr. 114/1996 privind locuințele, dar și în Normativul privind proiectarea clădirilor de locuințe – Indicativ NP 057-02.
Legea nr. 114/1996 definește locuința ca fiind o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Suplimentar, Legea 114/1996 stabilește atât suprafețele minime ale unei locuințe, dar și dotările obligatorii ale unor spații din locuințe.
“Referitor la casele ușoare ori construcții mobile, cum sunt, de pildă «casele» din containere, menționăm că acestea pot fi construcții - locuințe permanente sau de vacanță - sau rulote - vehicule -”, conform MDLPA.
Legislația în vigoare nu reglementează “casele” din containere, dar, în același timp, sunt stabilite condițiile necesare construirii locuințelor, în general, iar nerespectarea lor atrage responsabilitatea celor implicați.
Și în cazul organizării taberelor de căsuțe, rulote sau construcții cu caracter provizoriu, dar și a construcțiilor cu caracter provizoriu (chioșcuri, tonete, cabine etc.), Legea nr. 50/1991 stabilește că e nevoie de o autorizație pentru amplasarea sau construirea lor.
Mai precis, amplasarea structurilor amintite mai sus pe un teren se poate face după obținerea autorizației de construire pe baza unei documentații cu conținut simplificat.
Reprezentanții ministerului atrag atenția că “aceste construcții, indiferent de funcțiune, nu pot fi amplasate direct pe teren, deși pot părea construcții temporare, ci au nevoie de fundații adecvate pentru a asigura rezistența, durabilitatea și siguranța în utilizare.
Astfel, pentru a respecta cerințele legale și normele tehnice, este necesar un proiect elaborat de specialiști, adaptat condițiilor specifice amplasamentului, care să stabilească tipul de fundație potrivit și să integreze «casa» din containere în conformitate cu reglementările din domeniul construcțiilor”.
Lăsând la o parte regulile amplasării construcțiilor ușoare, regulile transportului acestora sunt, în cele mai multe cazuri, destul de simple, și anume acestea sunt transportate până la locul amplasării pe platforme.
Dacă însă vorbim despre rulote, există două situații: fie sunt transportate la fel ca orice construcție ușoară, respectiv pe platformă, fie sunt aduse pe propriile roți, caz în care, pentru a putea circula legal, ele trebuie înmatriculate.
Comentarii articol (0)