În ce situații trebuie angajatorul să-și despăgubească salariații și viceversa

Despăgubiri pe care angajatorul le poate datora unui salariat

Neîndeplinirea obligațiilor de informare. Atunci când angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile de informare cu privire la clauzele și elementele contractuale (inclusiv modificările ulterioare), viitorul sau actualul salariat poate cere în instanță despăgubiri pentru prejudiciile suferite din acest motiv, se arată în Codul muncii. Mai exact, înainte de semnarea sau modificarea contractului individual de muncă, angajatorul trebuie să informeze cu privire la clauzele esențiale ce urmează să fie incluse în document sau să fie modificate. Printre elementele obligatorii ce trebuie comunicate se numără identitatea părților, locul de muncă, funcția, riscurile postului, salariul de bază, durata normală a muncii și durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate (dacă este cazul).

Nerespectarea clauzei de confidențialitate. Angajatorul este obligat să plătească daune-interese în situația în care nu respectă clauza de confidențialitate semnată cu salariatul. Această clauză presupune, în esență, că, pe durata contractului individual de muncă (și după încetare), părțile nu trebuie să transmită informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului.

Nevinovăția salariatului constatată după trimiterea în judecată. În urma trimiterii în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută (ceea ce implică suspendarea contractului individual de muncă), dacă se constată nevinovăția salariatului, acesta are dreptul la o despăgubire. Concret, este vorba de o sumă egală cu salariul și celelalte drepturi de care salariatul a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. (Aceeași despăgubire era datorată și în cazul constatării nevinovăției în urma cercetării disciplinare prealabile, însă, cel puțin momentan, salariații nu mai pot fi suspendați în această situație.)

Nulitatea unei clauze contractuale. Salariatul este îndreptățit să primească despăgubiri atunci când o clauză a contractului individual de muncă devine nulă deoarece stabilește drepturi sau obligații ce contravin normelor legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile. Într-un asemenea caz, clauza lovită de nulitate este înlocuită automat cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile.

Concedierea nelegală. Constatarea, de către o instanță judecătorească, a efectuării unei concedieri în mod netemeinic sau nelegal este egală cu anularea acesteia și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri, prevede Codul muncii. Suma este egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Rechemarea din concediul de odihnă. În caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă, angajatorul are dreptul să-l recheme din concediul de odihnă. Totuși, acest lucru poate fi făcut doar cu suportarea cheltuielilor salariatului și ale familiei sale, ce sunt necesare pentru revenirea la serviciu, plus eventualele prejudicii suferite din cauza întreruperii concediului.

Plata cu întârziere sau neplata salariului. Angajatorul poate fi obligat să achite daune-interese dacă produce salariatului un prejudiciu prin întârzierea nejustificată a plății salariului sau prin neachitarea acestuia.

Prejudicii suferite de salariat în timpul muncii. Atunci când un salariat suferă un prejudiciu material sau moral din vina angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu (sau în legătură cu serviciul), acesta din urmă trebuie să plătească despăgubiri. Codul muncii stabilește că banii de despăgubire pot fi recuperați de la salariatul vinovat de producerea pagubei.

Despăgubiri pe care un salariat le poate datora angajatorului

Încălcarea clauzei de neconcurență. Dacă încalcă intenționat clauza de neconcurență, salariatul poate fi obligat să restituie indemnizația de neconcurență și, dacă este cazul, să plătească daune-interese pentru prejudiciul produs angajatorului. Această clauză presupune obligația salariatului ca, după încetarea contractului individual de muncă, să nu presteze o activitate aflată în concurență cu cea prestată la angajatorul său.

Nerespectarea clauzei de confidențialitate. Salariatul este obligat, de asemenea, să plătească despăgubiri angajatorului dacă nu respectă clauza de confidențialitate, dispune Codul muncii.

Rețineri salariale pentru daune. Angajatorul are dreptul să opereze rețineri salariale pentru daunele cauzate de un salariat. Totuși, acest lucru este posibil doar atunci când datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Plata cheltuielilor de pregătire profesională. În situația în care beneficiază de un curs sau de un stagiu de formare profesională, la inițiativa și pe banii angajatorului, salariatul nu-și poate da demisia pentru o anumită perioadă (stabilită prin act adițional la contractul individual de muncă). Dacă nu respectă această regulă, actul normativ amintit prevede că salariatul trebuie să suporte toate cheltuielile de pregătire profesională (proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită în actul adițional). De asemenea, aceeași obligație este valabilă pentru salariații concediați, în perioada stabilită în actul adițional, pentru motive disciplinare, de exemplu.

Recuperarea pagubelor. Provocarea unei pagube din vina și în legătură cu munca sa, de către un salariat, este un motiv pentru care, în urma unei constatări a angajatorului, se poate cere recuperarea contravalorii acesteia. Mai precis, solicitarea se face printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, iar recuperarea se face, prin acordul părților, în cel puțin 30 de zile de la data comunicării. Contravaloarea pagubei recuperate, conform Codului muncii, poate fi de maximum cinci salarii minime brute.

Primirea de bunuri necuvenite sau prestarea neîndreptățită de servicii. În fine, salariatul trebuie să suporte contravaloarea bunurilor primite, dacă nu i se cuveneau și nu mai pot fi restituite în natură. În același timp, regula este aplicabilă și prestării neîndreptățite de servicii către salariat. Contravaloarea bunurilor și serviciilor se stabilește în baza valorii acestora de la data plății.