Angajații victime ale hărțuirii la locul de muncă pot obține obligarea angajatorului la plata a unor daune compensatorii și morale, dar administrarea probatoriului și întinderea reparațiilor se pot stabili doar de către instanță. Spre deosebire de despăgubirile materiale însă, despăgubirile morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată și nu există niște criterii legale de determinare. Ca atare, ele pot fi oferite sau nu, sau pot fi oferite în cuantum mai mic decât se aștepta angajatul prejudiciat. Pentru angajatori, esențial este, în cazul producerii faptelor de hărțuire, să nu rămână pasivi în fața sesizărilor victimei și să ia măsurile cuvenite. În caz contrar, chiar angajatorii vor datora despăgubirile. Citește articolul
Înainte de debutul raportului de muncă, noul angajator îi spune candidatului recrutat, căruia deja i-a dat contractul să-l semneze, că nu-l mai poate primi la muncă - motive subiecte sau obiective, pentru angajat acest aspect e irelevant, el fiind prejudiciat de cele mai multe ori, cu atât mai mult când deja demisionase de la fostul loc de muncă. Am discutat cu un specialist în relații de muncă despre tipicitatea înțelegerii dintre părți aici și de ce e important ca angajatul să primească de la angajator un contract semnat de către acesta din urmă, dar și că astfel de situații, deși nu pot fi evitate cu totul, pot fi gestionate tot în beneficiul angajatului, într-un final. Vorbim aici nu doar despre o problemă de moralitate, uneori, ci și de legalitate. Citește articolul
În prezent, în Codul muncii există mai multe fapte pentru care angajatorul trebuie să achite salariatului despăgubiri, dar nici acesta din urmă nu este scutit de o asemenea obligație. Printre cazurile ce implică plata de despăgubiri se numără concedierea nelegală, nulitatea clauzelor contractuale, neplata salariului, nerespectarea confidențialității sau provocarea pagubelor. Citește articolul