Subscriu la ceea ce a scris domnul Av. Kiritescu, cu urmatoarele precizari:
In principiu, daca alegeti calea penala, cheltuielile vor fi mai mici (actiunea nu se timbreaza si este mult mai usor sa va afirmati drepturile in lipsa unui avocat), iar timpul de solutionare a cauzei ar trebui sa fie mai scurt. Cu toate acestea exista riscul unei solutii de neincepere/scoatere/incetare a urmaririi penale, consecinta principala fiind ca dumneavoastra va trebui sa introduceti actiunea la instanta civila, iar perioada de timp in care s-a desfasurat urmarirea penala sa fie pierduta.
La instanta civila consider ca actiunea pe care o puteti introduce este una in anulare (nu in rezolutiune), pe motiv de dol, putand cere daune interese si anularea contractului sau reducerea pretului pe care l-ati platit. De mentionat este faptul ca actiunea va trebui timbrata si este de preferat sa fiti asistat de catre un avocat.
Observ ca a fost exprimata ideea conform careia intelegerea verbala dintre angajator si salariat nu are nici o valoare juridica. In legatura cu acest aspect va atrag atentia asupra faptului ca dreptul salariatului de a folosi autoturismul angajatorului in interes personal reprezinta un avantaj in natura conferit acestuia de catre angajator in temeiul raporturilor de munca dintre acestia. Cu toate ca legea prevede forma scrisa ca o conditie ad validitatem a acestei conventii si sanctiunea este nulitatea absoluta, efectele nulitatii se vor produce numai pentru viitor (art. 57 codul muncii), cu alte cuvinte efectele conventiei se produc intre momentul incheierii si cel al incetarii acesteia (prin concediere in cazul prezentat), problema care urmeaza a se pune nefiind existenta efectelor, ci probarea existentei conventiei.
De asemenea, in cazul in care intelegerea verbala nu a survenit in legatura cu raporturile de munca, ci in momentul incheierii contractului de inchiriere sus-mentionat sau in legatura cu acesta, atunci problema care se va pune va fi tot legata de probarea existentei conventiei, forma scrisa nefiind ceruta ca o conditie de valabilitate, ci ad probationem.
In legatura cu contractul de inchiriere va rog sa faceti cateva precizari:
Care este perioada pentru care angajatorul a beneficiat, in fapt, de folosinta autoturismului?
Acesta a achitat lunar chiria de 150 de euro si pe ce perioada?
In legatura cu folosirea autoturismului de serviciu in interes personal nu se poate retine comiterea infractiunii de abuz de incredere deoarece combustibilul nu este supus restituirii in individualitatea sa, cu alte cuvinte nu este indeplinita conditia obiectului material. Folosirea de catre sofer a autoturismului de serviciu in scop personal constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 c.pen.). Cu toate acestea, tinand cont de existenta conventiei dintre dumneavoastra si societate, conventie prin care aveati dreptul de a folosi autoturismul in scop personal, nu se poate sustine ca ar fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii, mai exact nu exista urmarea imediata ceruta de lege (producerea unor consecinte vatamatoare pentru interesele legale ale societatii). Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra veti proba existenta conventiei dintre dumneavoastra si societate atunci nu se va putea retine in sarcina dumneavoatra comiterea vreunei infractiuni. De mentionat este faptul ca societatea va putea deschide o actiune civila impotriva dumneavoastra pentru recuperarea sumei in cauza.
In legatura cu restituirea laptopului si telefonului mobil va sugerez sa mergeti si sa le predati in cel mai scurt timp.
Va sfatuiesc sa mergeti la operatorul de telefonie si sa verificati daca ati semnat sau ati fost de acord cu vreo modificare care sa implice si prelungirea perioadei contractuale. In cazul in care nu rezolvati problema pe cale amiabila va recomand sa depuneti o sesizare scrisa la OPC.
Nu am studiat legea privind organizarea si functionarea profesiei de avocat si nici natura juridica a contractului de asistenta juridica, motiv pentru care este posibil ca urmatoarele constatari si pareri sa fie gresite.
Plec de la premiza ca un contract de asistenta juridica reprezinta, de fapt, o specie a contractului de mandat, contract prin care mandantul (clientul) imputerniceste pe mandatar (avocat) sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama acestuia. In cazul in care aceeasi persoana este atat mandatar cat si mandant atunci consider ca respectivul contract ar fi nul. Cu toate acestea, in cazul in care avocatul isi exercita profesia intr-o forma de organizare cu personalitate juridica (ceea ce nu stiu daca este posibil, respectiv daca este cazul), atunci un astfel de contract ar putea fi considerat ca valabil incheiat daca avocatul intruneste concomitent calitatea de mandant, respectiv de reprezentant al persoanei juridice in numele careia incheie contractul. Cu alte cuvinte, contractul ar fi incheiat intre avocat (client) si firma de avocatura reprezentata de avocat.
De asemenea, contractul de asistenta juridica contine si elemente ale unui contract de prestari servicii, insa si in acest caz consider ca ceea ce am scris mai sus se aplica. Daca intr-un astfel de contract aceeasi persoana are atat calitatea de prestator cat si de beneficiar, atunci un astfel de contract ar fi nul. Afirm acest lucru plecand de la premiza ca un contract reprezinta un act juridic bilateral/multilateral si nu un act juridic unilateral.
Fapta relatata de dumneavoastra nu intruneste elementele constitutive ale niciunei infractiuni.
Cu toate acestea, sotul va putea cere divortul din culpa exclusiva a sotiei, cu conditia ca actiunea sa fie probata corespunzator si ca instanta sa nu retina existenta vreunei culpe din partea sotului (caz in care va pronunta divortul din culpa comuna).
Eu va sugerez sa deschideti o actiune in resciziune (adica sa cereti anularea contractului invocand leziunea ca viciu de consimtamant). Fata de dol si eroare aceasta actiune prezinta avantajul ca este mult mai usor de probat.
Mai jos va anexez textele de lege aplicabile si conditiile/termenul in care puteti introduce actiunea.
"Leziunea Art. 1.221
(1) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.
(2) Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
(3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor.
Sanctiune Art. 1.222
(1) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatita.
(2) Cu exceptia cazului prevazut de art. 1.221 alin. (3), actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.
(3) In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei obligatii. Dispozitiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplica in mod corespunzator.
Termenul de prescriptie Art. 1.223
(1) Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand dreptul la actiune este prescris.
Inadmisibilitatea leziunii Art. 1.224
Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte anume prevazute de lege."
Eu va sugerez o a treia solutie: platiti amenda redusa in termenul legal de 48 ore, iar apoi faceti contestatie. Daca pierdeti nu riscati sa platiti amenda integral, iar daca veti castiga veti putea sa va recuperati banii platiti.
Parcarile magazinelor (supraterane sau subterane), benzinariile, s.a.m.d., indiferent de forma de proprietate (publica sau privata) intra in categoria de drum public astfel cum este definita la art. 6 pct. 14 din codul rutier cu conditia ca acestea sa fie deschise circulatiei publice.
avocatnet.ro explicăm legislația
