Activitate Adrian0

Dar un proces verbal, semnat cu un "digital pen" pe o tableta e valabil ca "inscris pe suport informatic" sau ar trebui considerat inscris in forma electronica iar semnatura sa fie valabila doar cu respectarea legii speciale (455/2001)?

Da, de acord cu dvs., dar intrebarea era daca interdictia se extinde si asupra incetarii de drept a contractului ca urmare a expirarii duratei CIM pe perioada determinata?

In acest caz CIM s-ar suspenda pe perioada concediului de risc maternal si a celui de crestere si ingrijire copil si s-ar relua dupa terminarea acestora, cu zilele ramase intre data suspendarii si data la care ar fi trebuit sa expire CIM determinat.

Si eu sunt de parere insa ca interdictia de a "dispune incetarea" se refera la interdictia concedierii de orice fel din initiativa angajatorului, iar nu la incetarea de drept. E insa interpretabila formularea, ca multe altele din legislatia muncii, ma gandeam ca poate a intalnit cineva o speta concreta (contestatie la decizia de incetare de drept, ca urmare a expirarii CIM in timpul sarcinii sau a CIC).

Ce se intampla insa cu art. 21 din OUG 96-2003 privind protectia maternitatii la locul de munca? Este lege speciala fata de Codul muncii, dar intrebarea este, termenul "sa dispuna" se refera doar la concediere sau la orice fel de incetare?

"ART. 21
(1) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:
a) salariatei prevăzute la art. 2 lit. c) - e), din motive care au legătură directă cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediu de risc maternal;
c) salariatei care se află în concediu de maternitate;
d) salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea salariatei în unitate.
(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii."

Daca prin hotararea C.A. sau A.G.A. s-a imputernicit un anumit asociat/actionar sau un membru al CA sau Directorul general sa semneze, semnatura acestuia pe actul constitutiv actualizat este valabila.

[ link extern ]

Legea 31/1990:
ART. 204*)
(1) Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre a adunării generale ori a Consiliului de administraţie, respectiv directoratului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1), sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti, în condiţiile art. 223 alin. (3) şi ale art. 226 alin. (2).
(2) ...
(3) .....
(4) După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor depune la registrul comerţului actul modificator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului-delegat, cu excepţia situaţiilor stipulate la art. 223 alin. (3) şi la art. 226 alin. (2), atunci când înregistrarea va fi efectuată pe baza hotărârii irevocabile de excludere sau de retragere.
#M6
(5) .....
(6) .....
(7) În forma actualizată potrivit alin. (4) se pot omite numele sau denumirea şi celelalte date de identificare a fondatorilor şi a primilor membri ai organelor societăţii.

ambroziem a scris:

pentru toti avocatii, dar mai ales clientii lor: onorariul de succe NU este imputabil in nici un fel partii care pierde procesul. vezi Decizia nr. 1440/2012 din Dosar nr. 14859/3/2009 al ICCJ

Mai precis:

"În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de succes plătit avocatului de la fond de către intimatul-reclamant N.D.D., Înalta Curte apreciază că nu sunt datorate de către recurenta-pârâtă şi acesta, deoarece:

Jurisprudenţa a evidenţiat constant că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părţii care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecăţii, nu este imputabilă părţii căzută în pretenţii, constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu al părţii promitente.

De asemenea, jurisprudenţa CEDO, subliniază, în acelaşi sens că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Totodată, se constată că în speţă intimatul-reclamant solicită onorariul de succes doar în faza recursului, or, aceste cheltuieli de judecată referitoare la onorariul de succes privesc fondul cauzei şi ele trebuiau în mod obligatoriu aduse la cunoştinţă pârâtei în primă instanţă sau cel mai târziu în apel, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să conteste, eventual, potrivit propriei opinii modul în care instanţa de judecată a apreciat asupra onorariului de succes acordat."

prin prisma faptului ca:
- Legea nr. 62/2011 e lege speciala fata de Codul muncii
- sanctiunile disciplinare (cele cu retrogradarea din functie sau reducerea salariului) reprezinta masuri unilaterale de modificare (temporara) a CIM, avertismentul scris e legat de executarea CIM, iar desfacerea disciplinara e incadrata la masuri de incetare a CIM,
- termenul de 45 de zile e mai favorabil salariatilor (pentru a-si pregati contestatia)

cred ca ar trebui considerat aplicabil termenul de 45 de zile.

Evident, greseala legiuitorului e enorma, mai ales ca, asa cum s-a mai spus, cele 2 acte normative sunt din acelasi an si apropiate ca moment al intrarii in vigoare, iar termenul de contestare e o chestiune foarte importanta in litigiile de munca!

Personal, pana la momentul cand apare o clarificare legala sau se formeaza o jurisprudenta unitara relevanta, cred ca voi folosi urmatoarea formulare care nu vad de ce ar constitui motiv de nulitate a deciziilor (de sanctionare disciplinara) sau ce loc ar mai lasa de contestat:

"Prezenta decizie se poate contesta în termen de cel mult 45 de zile calendaristice de la data comunicării, la Tribunalul in a carui circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul, în conformitate cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (lege specială), care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (5) şi art. 268 alin. (1) lit. b) din Codul muncii republicat (legea generala). Este recomandată însă depunerea eventualei contestaţii într-un termen de cel mult 30 de zile de la data primirii deciziei, pentru evitarea oricăror impedimente legate de contradicţia între cele 2 termene prevăzute în actele normative sus-menţionate."

Sigur, nu numai in privinta legiuitorului roman exista mereu o marja insemnata de neclaritate sau risc, ci si a instantelor...

Mai prezinta interes acest subiect? Jurisprudenta este destul de "saraca", eu ma confrunt acum cu urmatoarea situatie:

Salariatul a obtinut reintegrarea in functie si plata salariului pana la aceasta data. Nu s-a prezentat la locul de munca, nu a trimis nicio cerere in scris, societatea i-a facut decizie de suspendare in baza art. 51 alin. 2 si a trimis, dupa aproape 5 luni, notificare sa se prezinte pentru clarificari. A primit-o, nu a raspuns, in schimb a venit acum, dupa 1 an 1/2 de la ramanerea irevocabila a deciziei, sa ceara "executarea intocmai a hotararii" =D> Evident, amenintand cu plangere penala pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti. :D Cine citeste insa art. 351 din C.penal isi da seama ca e ridicol, in aceasta situatie.

Daca nu isi revine si nu vrea o solutionare amiabila si echitabila, eu voi proceda la:
- cercetare disciplinara (poate explica "omisiunea" de a veni timp de mai bine de 1 an - hotararea fiind la fel de de obligatorie si pentru el!)
- contestatie la executare pentru drepturile solicitate de la ramanerea irevocabila a hotararii si pana in prezent - intemeiata pe absenta prestatiei (esentiala pentru un raport de munca) si abuzul evident de drept (din pacate, lipsa bunului simt si rea-credinta nu se pedepseste penal!)
- in ultima instanta, raspuns prin plangere penala pentru denunt calomnios la o eventuala plangere gratuita pentru nerespectare a hotararii judecatoresti

romascanu a scris:

Teoretic... la intrebarea din titlu raspunsul este NU (pentru ca "Toate formele de exercitare a profesiei pot angaja personal auxiliar. Este interzisă angajarea ca personal auxiliar a persoanelor cu studii juridice superioare" - art 175 Statut)

Practic insa ...personal auxiliar cu studii juridice superioare am mai vazut, dar vreun avocat titular/asociat...intrebat de sanatate pentru asta n-am vazut.

Caci vorba aceea ...legea este o bariera pe sub care trec cateii, peste care sar dulaii si in fata careia numai boii se opresc.

cred ca e poate cel mai concludent raspuns. depinde, cred, ce il intereseaza pe avocat:
- munca "backoffice" de studiu, documentare, opinii juridice, redactare acte, cereri, concluzii, etc. - pentru care angajeaza licentiatul pe alt post (verificarile sau sanctiunile lipsind, e posibil si probabil practicat la scara destul de larga)
- reprezentarea directa in instanta, la clienti, etc. care e dificila spre imposibila

de lege ferenda insa, e un alt aspect care trebuie solutionat in "distinctia" avocat/consilier juridic si care arata, de fapt, ca aceasta distinctie ar trebui sa dispara, intr-un fel sau altul.

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Aprilie 76 are dreptate in ceea ce priveste opiniile juridice.

pana la un punct...
"Poprirea se face doar de executorul judecatoresc sau bancar si numai cu incuviintarea instante. Subliniez.... numai cu incuviintarea instantei"

si inca ceva: nu au fost numai "dezinformari", s-au indicat de 2 ori locurile unde trebuie cautate raspunsurile pentru a nu se mai merge pe presupuneri. Presupuneri care, de altfel, sunt oricum permise, pentru ca e un forum de discutii nu o relatie avocat-client :rolleyes:

cermak gruianu a scris:

@lazu Poprirea este reglementata de disp. art.452-461 C.proc.civ.
Ar fi interesant sa cunoastem si argumentele juridice ale afirmatiei dvs.:"Depinde si de ce este stipulat in contract, daca ati fost de acord cu poprirea fara alte formalitati"...

Corect, s-au lansat foarte multe "opinii", mai mult personale decat juridice, fara a se trece si prin Codul de procedura civila, care rezerva un capitol cat se poate de clar infiintarii popririi: cine, cum, asupra ce se infiinteaza, etc.

pe scurt, orice contract de credit bancar e titlu executoriu (nu e necesara pronuntarea vreunei hotarari, care, in sine, este un alt tip de titlu executoriu), in baza lui banca poate cere prin executor judecatoresc (nu si executor bancar) infiintarea popririi, care se face prin adresa (fara incuviintarea vreunei instante), etc. - art. 452-461 C.proc. civ.