Bună ziua.
Prin lege, perioada studiilor superioare, învățământ la zi și sub condiția întreruperii activității de muncă este „asimilată stagiului de cotizare”. Întrebarea este CĂRUI stagiu de cotizare îi este asimilată: celui anterior întreruperii muncii pentru a face studii superioare (facultate) sau unui stagiu de cotizare standard, stabilit de lege ? Întreb pentru că înainte de a întrerupe munca pentru a face facultatea la zi, eu am avut aproape 10 ani de muncă la Grupa nr.2, cu regim special de cotizare. Cei cinci ani de facultate mi se asimilează în raport cu stagiul de cotizare anterior începerii facultății ori se aplică un stagiu standard, de pildă în raport cu salariul mediu pe economie ? Am înțeles din lege că facultatea (și în curând, cică și master+doctorat se vor asimila) este asimilată stagiului de cotizare dar... CARE stagiu va fi cel asimilat ?!?
Bună ziua, am lucrat în condiții de grupă I de muncă (în mediu toxic, cu substanțe periculoase) între 1993 și 2009 într-o societate privată unde asociat unic și administrator era o rudă de-a mea. În martie 2009 firma a intrat în procedura de insolvență, cu care ocazie am aflat că administratorul și contabilul societății, prin săvârșirea unui cumul de infracțiuni (fals, uz de fals, declarații incomplete sau nedepunerea acestora etc.) au practicat evaziunea fiscală. Printre altele, nu mi-au înregistrat actele de angajare și nu mi-au plătit contribuția. În contabilitatea firmei au înregistrat totul ca și cum ar fi fost activitatea corectă, mi-au reținut din salariu contribuțiile ca și cum le-ar fi depus în contul impozitelor mele. În timpul insolvenței nu am putut să mă înscriu în masa creditorilor deoarece, eu, victima infractorilor, am fost bănuit de evaziune fiscală și chiar, lichidatorul a solicitat și atragerea răspunderii mele personale. Între timp, cei doi infractori au decedat, ca să fie lucrurile și mai complicate... După cinci ani (în 2014) de proces de insolvență, câtă vreme am fost și reprezentantul procesual al societății în insolvență, judecata s-a încheiat prin soluții definitive: s-a respins categoric cererea de atragere a răspunderii personale; s-a constatat că societatea nu mai dispune de venituri/bunuri urmăribile și s-a dispus radierea societății. Bun, am scăpat de o represiune nedreaptă, dar... eu ce fac acum cu anii mei de vechime și cotizația despre care am crezut că este achitată în contul meu ? Situația a fost creată de doi infractori, faptele lor au fost evidențiate ca atare în dosarul de insolvență, dovedite chiar dacă ei erau deja morți. Acțiunile/inacțiunile lor, încălcând norme cu caracter imperativ și prohibitiv, stau sub semnul nulității absolute. Eu nu sunt un autor sau complice ori persoană care a participat în vreo altă formă la infracțiuni sau fapte delictuale civile, sunt PARTEA VĂTĂMATĂ. Conținutul procesului de insolvență mi-a demonstrat nevinovăția: nu am dus societatea în insolvență și nu am realizat eu evaziuni fiscale sau altfel de acte ilicite de dreptul muncii sau de drept civil. CUM mi se poate face recunoașterea activității de muncă (vechimea) pentru perioada 1993-2009 (de la înființarea societății până la insolvență) și mai ales, CUM pot achita contribuția aferentă ? Nici nu mai îndrăznesc să întreb CINE s-o achite, căci în lipsă de vinovați aflați în viață și bunuri urmăribile, dovedesc degeaba vinovăția lor...
Va salut.
Am o nelamurire privind intinderea puterii de lucru judecat. Iata speta: in 2002, numitul AA solicita constatarea nulitatii absolute a unui titlu de proprietate apartinnand unui vecin si interesand un imobil al reclamantului AA. Actiunea este respinsa pana in faza de recurs PE MOTIVUL LIPSEI PROBELOR SUFICIENTE sau LIPSEI PROBELOR. In anul 2006, AA pierde patrimoniul asupra imobilului in litigiu, care devine proprietatea lui BB. Noul proprietar se confrunta cu acelasi litigiu legat de acelasi vecin- ulterior, BB intreprinde o serie de diligente si face rost de actele probative care dovedesc nulitatea titlului de proprietate al vecinului.
Se pune deci problema inceperii unui proces care sa aiba ca obiect ANULAREA TITLULUI DE PROPRIETATE al vecinului. Dar lui BB nu i-ar putea fi ridicata exceptia PUTERII DE LUCRU JUDECAT ?
Pe motiv ca s-a mai cerut odata aceiasi nulitate si s-a respins deja ?
AA nu va putea fi considerat "autorul" lui BB si deci, identitate de persoana ?
Daca hotararea definitiva precizeaza CLAR ca respinge cererea CA URMARE A LIPSEI DE PROBE, noua actiune (care vine CU PROBE INDUBITABILE) va putea fi blocata sub exceptia puterii de lucru judecat ?
Va salut.
Am o nelamurire in privinta procedurii de realizare a cadastrului/intabularii in anumite cazuri speciale.
Se stie ca unul dintre scopurile cadastrului este acela de a prezenta situatia imobiliara reala din teritoriu, pe care sa o reproduca pe cat posibil mai exact, in scripte.
In cazul particular al unui teren integral construit, pentru care exista proprietari diferiti pentru terenul de sub constructii si respectiv pentru constructii, exista doua ipoteze privind modul de realizare a cadastrului/intabularii, ramanand sa-mi precizati Dvs. care din acestea este corecta si temeiul (lege, articol).
Ipoteza 1: cadastrul/intabularea se fac obligatoriu unitar pentru constructie si terenul de dedesubt, mentionandu-se cu prilejul intabularii faptul ca patrimoniul este diferit pentru teren, respectiv pentru constructii;
ipoteza 2: proprietarul terenului (sau cel al constructiei) isi face independent cadastrul si intabularea, introducand in scripte doar ceea ce-l priveste strict pe el, corespunzator patrimoniului pe care il are.
Logica si bunul simt ar da castig de cauza primei ipoteze, in cazul al doilea aparand mai multe nereguli- dintre care cea mai vadita este faptul ca s-ar introduce in scripte informatii false (incomplete) privind situatia imobiliara din teritoriu. IN REALITATE, acolo exista un imobil format din constructii care ocupa un teren, deci cadastrul/intabularea ACEASTA situatie trebuie sa o constate si descrie in scripte. Daca proprietarul terenului isi face cadastru/intabulare numai pentru teren, rezulta in scripte ca la acel numar cadastral s-ar gasi... un teren liber si atat. Ceea ce ar constitui un fals, caci situatia imobiliara reala este cu totul alta. Pe de alta parte, daca proprietarul constructiei si-ar face cadastru/intabulare numai pentru constructii, ar reiesi din scripte ca acestea s-ar afla "suspendate in aer", din moment ce nu se mentioneaza nimic despre teren. As dori ca un cunoscator in aceasta materie sa-mi precizeze CE PREVEDE LEGEA IN VIGOARE pentru aceasta situatie si care este temeiul concret- adica identificarea actului normativ si articolelor ce reglementeaza astfel de situatii mai putin obisnuite. Multumesc.
Multumesc pentru interesul maanifestat.
Imobilul este al bancii. Impotriva debitorului exista titlu executor.
Sunt de acord ca nefiind platite toate ratele, imobilul nu este inca al debitorului neputand in principiu sa fie executata proprietatea altuia.
Dar pot fi atacate veniturile debitorului prin care-si face (si) plata taxelor.
Atata doar ca nu vad ce legatura mai are imobilul respectiv cu executarea silita asupra veniturilor (prin poprire) care este desfasurata la nivelul societatii debitorului si firmelor cu care colaboreaza si de la care primeste venituri.
Este posibila indreptarea executarii silite impotriva unui bun imobil care desi se afla in posesia deplina aurmaritului-debitor, nu este inca intrat in patrimoniul acestuia, fiind un imobil PLATIT IN RATE ?
Debitorul a platit avansul si o buna parte din rate, reprezentand mai mult de jumatate din valoarea imobilului, dar cu toate acestea nu este achitat inca- CE face exewcutorul in aceste conditii ?
Multumesc pentru raspuns !
Sunt intr-adevar niste elemente continute in textul legii, care aparent pot trece neobservate.
Ar mai fi un aspect- atat legea veche cat si cea noua prevede obligativitatea administratorului de a introduce actiunea (cererea) de insolventa in situatia in care aceasta a devenit stare de fapt. Legea prevede de altfel si un un termen dar si conditii de forma- actele ce trebuiesc intocmite pentru ca actiunea sa fie admisibila.
Dar ce ne facem in situatia in care, in cazul schimbarii administratiei DUPA instalarea starii de insolventa, noului administrator nu i s-a transmis arhiva contabila, fiind impiedicat sa-si intre in atributii ?! Este evident ca el nu putea indeplini conditiile de forma pentru o cerere de insolventa (asa cum o prevedea legea veche).
Chiar daca ar fi omis sa formuleze cerere de insolventa, vechea lege prevedea pentru aceasta fapta o amenda (penala), nefiind in mod obligatoriu prezumata si atragerea raspunderii personale pentru debitele societatii ori pentru crearea starii de insolventa.
Mi se par doua chestiuni complet separate : una este acumularea de debite cu rea-credinta si ducerea societatii in insolventa printr-o activitate in interes personal; si alta este o insolventa creata de cu totul altcineva dar omisiunea noii administratii de a formula actiunea de insolventa, mai ales pe fondul situatiei de a nu fi primit arhiva contabila de la fosta adminitratie- nu exista rea-credinta, societatea deja nu mai era in activitate (insolventa fiind o stare de fapt inainte de venirea noii administratii), nu s-au realizat sau continuat activitati prin care sa se provoace noi debite.
Mai mult, noua administratie a declarat de la bun inceput organelor fiscale situatia in care se afla solicitand interventia acestora- care n-a venit...
Functie de circumstante se pot crea situatii foarte diferite- dar anumite elemente nu se modifica si ele trbuiesc retinute de instante in cadrul judecatii :
- reaua-credinta si actiunile deliberate;
- realizarea unei activitati in folos propriu in dauna patrimoniului societatii si intereselor creditorilor;
- legatura directa de cauzalitate intre actiunea/inactiunea administratorului cercetat si starea de insolventa;
- justificarea inactiunii (neintroducerea cererii de insolventa) prin lipsa arhivei contabile nepredata de catre fosta administratie, dar si insolventa ca stare de fapt deja cunoscuta la momentul schimbarii administratiei...
In cadrul procedurii insolventei, atat in legea veche din 1995, cat si in legea din 2006, sunt insirate expres si limitativ cazurile generale de atragere a raspunderii personale a administratorului- printre acestea, se specifica si "continuarea unei activitati care in mod evident conducea la starea de insolventa".
Textul este confuz si lasa loc la o sumedenie de interpretari...
Intrebarea mea- catre cei experimentati in asemenea spete- este : ce se intelege mai precis in practica judiciara prin "continuarea unei activitati care in mod evident conducea la starea de insolventa" ?
Pentru ce situatii sau fapte concrete instantele romanesti au admis cererile de atragere a raspunderii personale in sustinerea carora s-a invocat textul de lege sus-mentionat ?!?
Multumesc anticipat celui/celor amabili.
avocatnet.ro explicăm legislația
