O poveste reala
Doi pensionari, sot si sotie, au achizitionat in urma cu 20 de ani un apartament pe care il detineau in proportie de 50 la suta fiecare. Au doua fiice, cresc, se casatoresc si pleaca din apartament. In urma cu 5 ani, sotia contracteaza, fara stirea sotului un credit de nevoi personale de la o institutie financiara nonbancara. Garantia acestui credit este pensia proprie, fara asigurare de viata. Culmea este ca imprumutul acordat de institutia financiara nonbancara este realizat chiar in sediul unei banci si semnat de functionarii acelei banci. Sotia nici nu a stiut ca se imprumuta de la o institutie nonbancara, a crezut ca se imprumuta de la banca. Ea habar nu avea ce inseamna IFN. ( este de discutat daca functionarii bancari au fost corecti, lucrind in numele unei institutii nonbancare).
Sotia face imprumuturi de 20.000 de lei,il refinanteaza din cind in cind,plateste toate ratele la timp si functionarii din banca o tot imbiau cu noi refinantari (era clientul perfect-avea pensie mare 3100-platea intotdeauna ratele la timp si avea un istoric foarte bun.) O socoteala concreta atesta faptul ca a luat in mai multe transe o suma totala de 35.000 de lei, dar a platit pina acum 60.000 si mai are de platit 44.000. Este institutie financiara nonbancara! Nici nu a stiut femeia ce statut au aceste IFN-uri. Ea credea ca e datoare la o banca respectabila fiindca acolo a solicitat si primit imprumutul.
Din pacate, in mai 2019, sotia imprumutata face un infarct si moare. Dupa deces si inmormintare, sotul pensionar , face ordine intre lucrurile ei si gaseste contractele de imprumut de nevoi personale. Dupa ce face si el un preinfarct cind a descoperit contractile, instiinteaza IFN cu adresa de Bucuresti prin scrisoare inregistrata chiar de functionarii care au acordat aceste imprumuturi.
Singurul bun al celor 2 soti a fost apartamentul si acum,datorita faptului ca sotia a murit, cele doua fete mostenesc theoretic si ele cite o treime din partea mamei lor, In consecinta sunt 3 mostenitori. Nu este nicio problema, ei se inteleg problema o reprezinta imprumutul la banca.
Fiind disperat si avind venituri proprii numai din pensie, sotul a inceput sa caute solutii pentru rezolvarea litigiului bancar. Ciudat ca pe net nu se gasesc astfel de situatii.
1. Impreviziunea este tratata numai pe tema riscului valutar, nu si a decesului. Decesul nu este o situatie imprevizibila? Decedata a murit in spital in 20 de minute datorita inimii, internata in spital fiind pe un diagnostic de pneumonie. Avea 63 de ani. Era prea batrina si moartea era previzibila? Tot la acest capitol ar mai trebui adaugata o informatie: scadenta ratei era stabilita in data de 13 ale fiecarei luni. In data de 13 mai sotia a fost internata in spital pentru pneumonie. Din 12 in 12 ore I s-au administrat medicamente si I s-a luat tensiunea. Tensiunea era normal 150 cu 80, puls obisnuit 3 zile la rind,exista document. In data de 16 mai, la ora 12 suna reprezentantul bancii, IFN, a societatii recuperatoare, nu se stie bine cine si o ia la rost ca nu si-a platit rata pe data de 13. Au avut o discutie tensionata in care sotia i-a spus ca nu a intirziat niciodata sic a in present este internata in spital. Colegele de salon au vazut ca s-a enervat la telefon In seara aceea tensiunea ei a fost de 190 cu 120 si in noaptea respective a facut infarctul. Pe certificatul constatator al mortii eliberat in urma autopsiei scrie la cauza decesului: infarct miocardic, combinat cu insuficienta respiratorie( de la pneumonie) si puseu de tensiune.
Are vreo legatura moartea cu amenintarile telefonice de la IFN? Medicul legist a spus ca infarctul miocardic nu s-ar fi produs daca nu exista puseul de tensiune combinat cu insuficienta respiratorie… Sotul are toate documentele de la externare, foaia de observatie din spital, plus rezultatul autopsiei.
2. Intra in discutie si lacomia bancara, a functionarilor bancari care au lucrat pentru o institutie non bancara. Pentru un comision incasat de la un I.F.N. au pacalit o femeie naiva spunindu-I ca banca mama o imprumuta.
3. Dobinda la un contract de credit fara asigurare de viata este cu 2 procente mai mare decit la cele cu asigurare. In consecinta, functionarii bancari au facut tot ce au putut ca suma imprumutata sa fie cit mai mare. Banuiala este ca acesti 2 la suta in plus sunt incasati pentru acoperirea riscului de neplata a imprumutatului. In general, nu se moare la 63 de ani. Sotul a observat ca societatile nu mai fac asigurari de viata dupa 70 de ani. In consecinta, statistic vorbind, aceea este virsta de la care este posibil ca un client sa moara. Pina la 70 de ani nu se prea moare. Cu exceptia acestui caz.
4. La aceasta ora sotul supravietuitor are o pensie de 2000 de lei si nu poate prelua contractul decedatei. Fiindca nu mai poate supravietui, (ar trebui sa plateasca lunar 1100 de lei) In plus are 66 de ani si bancile nu prea il imprumuta.
5. Apartamentul, singurul bun comun,are acum 3 proprietari :sotul si cele 2 fete. Fetele sunt plecate din tara,dar nu au venituri disponibile sa acopere datoria de la IFN. Apartamentul nu se vinde. S-a incercat, dar nu s-a reusit. Si apoi sotul supravietuitor nu are unde sa se mute. Este posibil ca IFN sa pretinda vinzarea apartamentului pentru recuperarea celor 44.000 de lei cu care a prostit o femeie naiva ?
6. Sotul supravietuitor nu mai are mult de trait. Dupa respectivul preinfarct, e posibil sa se duca si el in 2-3 ani de zile. Si fiindca acum nu mai are nimic de pierdut, vrea sa se faca dreptate. Va face publica toata aceasta poveste, demascind practicile bancare inselatoare. Are nume de ofiteri de credite si de directori care au aprobat contractele pe banda rulanta, vrea sa vada si cum se comporta justitia in faza de executare si cum functioneaza Protectia Consumatorului si S.A.L.-ul, intr-un cuvint vrea sa moara cu IFN de git. Poate moartea lui va sluji la iluminarea cetatenilor naivi care cred in reclamele colorate de la IFN.-uri.
Va multumesc ca ati citit aceasta lunga poveste. Si daca tot ati avut aceasta rabdare imensa, sotul supravietuitor va implora sa-I dati o sugestie, sa-I recomandati o cale de atac, sa ii comunicati o solutie rezonabila. Vrea sa se faca dreptate cu orice pret si sa pedepseasca, daca poate, lacomia unor camatari institutionali.
Sotia a facut un imprumut la banca pentru nevoi personale. Atasat contractului de creditare exista si o asigurare de viata la care s-a platit lunar 30 de lei. Toate ratele contractului de imprumut care cuprind si suma lunara a asigurarii de viata au fost platite la scadenta. Dupa 30 de rate platite sotia decedeaza subit in urma unui atac de cord survenit chiar in spital.( I s-a facut autopsie, moartea a survenit ca urmare a unui cheag de singe care a blocat inima). Cind s-a obtinut imprumutul, sotul nu a avut niciun rol in acest imprumut. ( nu a fost nici coplatitor, nu i s-a ipotecat apartamentul.) Intrebarea este: Cine plateste suma nerambursata bancii in conditiile in care contractul de asigurare de viata cuprinde si riscul de deces al imprumutatului? Societatea de asigurari a bancii sau sotul supravietuitor?
I-a spus profesoarei ca nu intelege si aceasta a raspuns "intepata" ca numai asa se invata limba germana-vorbind doar nemteste.
Nu aveti dreptate. La curs nu existau decit 5 participanti, desi in conventie se spune ca grupele sunt constituite de regula din 7-12 cursanti. In consecinta, nu a ocupat locul nimanui. Atrage atentia insa acest numar mic de participanti.Cine este de vina? Perioada in care suntem sau metoda de predare?
Caz concret:
Pentru ca dorea sa mearga in Germania si sa stea la fiica ei 2-3 saptamini, o pensionara in virsta de 61 de ani, studii postliceale, s-a inscris la un curs de limba germana la un centru de limbi din Timisoara. La inscriere a explicat functionarei ca nu stie o boaba de germana si vrea sa cunoasca la finalul cursului doar citeva expresii simple cum sa ceara o piine, cum sa intrebe de o strada,etc. Functionara a asigurat-o ca nu va fi nicio problema si va avea cu siguranta cunostiintele necesare la finalul cursului. Pensionara a platit si s-a prezentat la curs. Surpriza insa! In prima ora, profesoara nu a spus niciun cuvint romanesc. Totul a fost in germana. Pensionara n-a inteles nicio vorba,nicio expresie.. Bineinteles ca atunci cind si-a dat seama ca aceasta metoda "moderna" nu i se potriveste, pensionara s-a ridicat (dupa aproximativ o ora) si a incercat sa se plinga la conducere. Era insa 8.30 seara si nu mai era nimeni la directorat si caserie. Problema este ca doreste sa renunte la curs si sa-si recupereze banii. La urma urmei 440 de lei conteaza pentru un pensionar. Ce poate face?
A semnat o conventie la inscriere. Analizind continutul ei se observa ca in cuprins sunt stipulate doar obligatiile cursantului fara niciun drept. Se prevede ca plata se face inainte de prima ora de curs si in caz de renuntare la curs taxa nu se returneaza. Este clar insa ca acest curs nu isi va atinge scopul in cazul ei. A participat doar o ora. Absolut degeaba. Suparator este insa ca nimeni nu a spus nimic despre faptul ca nu se vorbeste in romana, doar in germana o limba absolut necunoscuta. Se stie ca anumite bunuri cumparate pot fi returnate, dar oare serviciile prestate ciudat nu se pot rezilia? Ea vrea sa plateasca ora aia petrecuta degeaba, dar ii este jena sa se duca la director. Unde ar trebui facuta plingerea: la Protectia consumatorului sau la Autoritatea Nationala pentru calificari? O poate ajuta cineva
de aici cu o sugestie sau un articol de lege?
Raspunsul domnului Gigipopa este foarte bun si il apreciez ca atare. Presupun insa ca in realitate situatia este cu totul alta, una destul de dramatica pentru accidentat.
Doamna fiica, nu mai stati pe ginduri; angajati-va imediat un avocat fiindca societatea de asigurari din Germania nu va plati nimic. Vor gasi ei un motiv pentru neplata. Fie ca nu s-a facut protectia muncii, fie ca accidentatul nu a respectat regulile, fie ca contractul dintre beneficiarul lucrarii si firma romaneasca este ilegal. Vor fi gasite multe nereguli si orice neregula suspenda plata prestatiilor medicale pentru accidentat, ca sa nu mai vorbesc ca omul nostru poate ramine handicapat daca nu mai vede cu un ochi. Sunt curios insa ce avocat roman accepta o asemenea speta.
Inainte de a va da o solutie, trebuie clarificate niste aspecte financiare si legislative:
1. problema veniturilor batrinei –
am inteles ca este pensionara la limita de virsta- in consecinta are o pensie, nu stim cit are pensie,sa zicem 890 de lei cit este pensia medie in Romania;
are un certificat de handicap grav in valoare de 320 de lei
cineva incaseaza indemnizatia de insotitor de 960 de lei
Asadar batrina are venituri de peste 2000 de lei lunar.
2. problema handicapului
de cind este handicapata ? cine a intocmit dosarul de handicap?
de cind are dreptul de insotitor ? cine a intocmit dosarul de insotitor?
desi pare ilogic, sunt 2 dosare diferite, fiecare cu ancheta sa sociala. In consecinta reprezentantii primariei au fost de cel putin 2 ori la domiciliul batrinei. Care au fost constatarile lor? Pentru indemnizatie de handicap trebuie un aviz special de la un inspector de specialitate...
3.in momentul in care se face dosarul pentru insotitor sunt 2 optiuni posibile:
- indemnizatie de insotitor pe care o incaseaza familia sau
- asistent personal platit direct de directia de protectie a persoanelor cu handicap
Banuiesc ca s-a optat pentru indemnizatia incasata de familie. Daca incasatorul este din familie are obligatii stabilite prin lege. Lui i s-a inminat un plan de intretinere a batrinei la aprobarea dosarului. Se respecta acest plan ?
4. inteleg ca batrina sta la acelasi domiciliu cu familia nepotului. Cui apartine casa? Este cu chirie din moment ce exista un proprietar care nu si-a dat avizul intrarii in spatiu a familiei nepotului?
Oricit ar parea de ciudat, cu ajutorul raspunsului la aceste intrebari se poate construi o reclamatie la Directia de protectie a persoanelor cu handicap sau chiar pentru o actiune in justitie.
Multumesc pentru precizarea facuta de freeelis. Asadar, in speta ROMANO-FRANCEZA solicitati dovada platii contributiilor Dvs de la ANAF.
Explicatie: intre firma franceza si firma romaneasca a avut loc o intelegere ilegala. Dvs ati fost angajata in romania si detasata in franta. Salariul pentru munca prestata v-a fost dat de catre firma din romania, dupa ce firma din franta a platit firmei din romania prestatia muncii dvs. Cu alte cuvinte,firma franceza a platit un serviciu firmei romanesti la un tarif mai mare si firma romaneasca v-a dat sub forma de salar bani mai putini. Aceasta procedura este folosita de firmele de inchiriere personal sau de leasing personal.
Sunt urmatoarele cai de atac:
A. reclamatie la ITM Cluj in care semnalati situatia DVS si cereti sa vedeti
1.daca firma romaneasca are angajati in romania ( are obligatia legala sa aiba angajati in romania daca detaseaza in strainatate)
2 daca v-au fost platite toate impozitele aferente perioadei de angajare ( pensie, imp pe salar,somaj,etc- Bineinteles ca nu au fost platite
B, reclamatie in Franta ca in respectiva firma se presteaza munca la negru. In germania munca la negru se reclama la Zoll un fel de ANAF, in franta cred ca este ceva asemanator, adica cei care se ocupa de impozitele pe salar.
Firma nu v-a dat contract nu fiindca lipsea stampila, ci fiindca nu erati angajata la ei. Contabila stie cel mai bine e posibil ca conducerea firmei sa nu aibe habar de aceasta magarie.
3. Angajati un avocat profesionist in dreptul muncii si veti cistiga in ambele locuri. Puteti angaja un avocat din Romania cu drept de practica in Franta.
Daca doriti avocat in Franta, mergeti pe google si cautati pe Harta europeana a serviciilor romanesti" cuvintul "avocat roman"
Inainte insa de asta procedati la cele 2 reclamatii
Dan Constantin Goldis-presedinte SOCINRO
De fiecare data m-a inundat altcineva. Acum am o intreaga harta pe pereti cu curbe de nivel plane, corespunzatoare fiecarei inundatii individuale.
pentru Ynocentta: Solutia cu expertul este buna. Unde se gasesc expertii ?
avocatnet.ro explicăm legislația
