O speta de care m-am lovit acum cateva zile m-a determinat sa va supun atentiei o problema de terminologie si interpretare a legii, mai exact modul in care dumneavoastra considerati ca legiuitorul a vrut sa dea aplicabilitate "primului act de executare" in contextul Art.715 alin.(1) pct.3 din Codul de Procedura Civila dedicat termenului de promovare al contestatiei la executare.
"Art.715. Termenele
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la data cand:
1. ............................;
2. ............................;
3. debitorul care contesta executarea insasi a primit incheierea de incuviintare a executarii sau somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit incheierea de incuviintare a executarii si nici somatia sau executarea se face fara somatie."
Intrebarea in acest caz este cu certitudine mult mai simpla decat raspunsul:
Care considerati dumneavoastra ca ar fi "primul act de executare" raportandu-ne strict la materia executarii silite in general si al contestatiei la executare in special?
Din cate cunosc Art.715 (fost 714 inainte de renumerotare) este singura referire din CPC despre acest "prim act de executare". Totodata nu exista o definire a acestui termen nicaieri in lege.
In mod schematic, in acest caz avem doua variante:
1. prim act de executare = orice prim act pe care BEJ il intocmeste dupa inregistarea cererii de executare, act care sa necesite o forma de aducere la cunostinta debitorului
SAU
2. prim act de execuare = orice act de executare din insiruirea procedurala de care debitorul a luat cunostinta orice mod ... moment de la care incepe sa curga termenul de 15 zile.
Problema prezinta o importanta deosebita in materia contestatiei la executare si al dezbaterii exceptiei tardivitatii. Din cate cunosc nu a fost dezbatuta pe forum si cu certitudine nu a fost dezbatuta indeajuns nici in doctrina.
Va multumesc tuturor pentru timpul acordat acestei situatii.
Chiar nimeni ... nici macar un simplu vot pentru varianta 1 sau 2 .... :( ce pacat .
Cred ca ma pricep sa pun intrebari incuietoare :)) din 4 posturi pe forum, doar unul a primit cateva raspunsuri, in fine se pare ca nu ma invat mine si perseverez.
Va supun atentiei urmatoarea speta din zona dreptului societar:
Clientul meu este un SRL din Bucuresti cu un capital social subscris 500 RON ce are la baza 3 asociati (80, 10 si respectiv 10%). Societate functioneaza de vreo 7 ani fara ca nimeni sa ridice dividende, totul s-a reinvestit.
Unul dintre ascociatii cu 10% a achizitionat "pe persoana fizica" :) un teren in Ilfov unde intentioneaza sa construiasca o hala industriala care sa deserveasca drept hala de productie pentru societate unde este asociat. In vederea acestui fapt s-a cam grabit si a facut deja demersurile de a obtine documentatia tehnica de construire a halei (proiect) plus cateva avize necesare, mai exact Autorizatie de construire si Certificat de Urbanism.
Constatand ca atat din punct de vedere contabil cat si faptic nu are fondurile necesare constructiei, plus antamand problemele cu furnizorii de utilitati care nu prea se grabesc sa incheie contracte importante cu o persoana fizica ... asociatul cu pricina se vede nevoit sa gaseasca o solutie urgenta pentru ca societatea sa suporte cheltuielile constructiei. El doreste totodata sa cedeze si intreaga documentatie tehnica obtinuta.
Care este varianta optima in acest caz, varianta cu eficienta cea mai mare, costurile cele mai mici si birocratia cat mai redusa?
:) (stiu, pare usor utopica o astfel de varianta)
Arat ca asociatii nu doresc schimbarea proportiilor participarii fiecaruia in societate.
Dupa o scurta analiza a posibilitatilor am ramas cu urmatoarele:
1. Asociatul sa aduca terenul ca aport societar in natura, insa aceasta implica ceva tevatura (ONRC, legalizari, costuri si timp)
2. Un contract de superficie in care asociatul nostru permita construirea halei industriale de catre societate pe terenul sau. Insa aceasta varianta pare mult prea simpla si imi e frica ca scap din vedere unele implicatii.
Va multumesc pentru timpul acordat problemei mele si astept ideile dvs privind aceasta speta, bineinteles ca si alte variante sunt bine venite.
Instanta de fond este sesizata cu o cerere ce are ca obiect partaj bunuri comune (lichidare regim matrimonial dupa divort). Paratul ce nu era avantajat de acest partaj, formuleaza cerere reconventionata solicitand (asa cum era de asteptat) sa i se acorde o "cota majora".
Instanta pune in vedere atat reclamantului-parat cat si paratului-reclamant sa depuna la dosar dovada achitarii taxei de timbru.
Dat fiind cuantumul insemnat, reclamantul-parat nu poate achita aceasta taxa, insa paratul-reclamant (bine orientat dupa divort :D ) plateste taxa de timbru generata de cererea sa reconventionala.
Care sunt in acest caz optiunile paratului-reclamant si ale instantei de judecata? Ce ati face daca ati fi in pielea paratului-reclamant?
Parere proprie (probabil extrem de criticabila):
1. Paratul-reclamant (despre care am spus ca nu era avantajat de acesta cerere de partaj) poate decide se renunte la cererea sa reconventionala si in acet mod procesul ia sfarsit, iar situatia ramane in "coada de peste".
2. Paratul-reclamant, trezindu-se deodata cu adversarul la pamant (rapus de propria saracie), decide sa speculeze acest avantaj si sa continue procesul in scopul de a obtine o hotarare favorabila.
Va multumesc pentru timpul acordat acestei situatii aparent banala.
Astept parerile dvs avizate, oricand aveti timp si dispozitie.
Buna ziua. Supun atentie dvs. un caz care desi teoretic ar fi unul exceptional, incep sa cred ca este foarte raspandit in practica. Speta pe scurt este urmatoarea:
Cetatean roman (sa ii spunem X) cumpara pe teritoriul Romaniei un autoturism inmatriculat in strainatate pe baza unui contract de v-c "de mana", plateste banul si primeste actele si masina. Dorind inmatricularea autoturismului pe numele sau, la RAR primeste dureroasa veste ca autoturismul este declarat ca fiind furat, totodata i se comunica ca in perioada urmatoare vor fi anuntate organele politienesti competente.
X, dand dovada de buna-credinta se prezinta imediat la politie unde este audiat si recunoaste in plansele fotografice persoanele care i-au vandut masina, afla totodata ca fata de aceste persoane se realizau deja cercetari penale cu privire la savarsirea infractiunilor de furt, inselaciune, fals si uz de fals.
Parchetul decide ca autoturismul in cauza sa fie incredintat in custodie lui X.
Fata de infractori se pune in miscare urmarirea penala, ajung in instanta unde sunt condamnati la inchisoare, hotarare definitiva in urma recursului. La ora actuala ispasesc pedepsele in penitenciar, in urma lor ramanand un dosar cu multe parti civile ce nu vor fi niciodata consolate, printre care si X.
Proprietarul de drept al auto si-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurare CASCO, aceasta din urma devenind proprietarul masinii.
De la incredintarea in custodie a autoturismului catre X si pana in momentul de fara au trecut 4 ani. Timp in care X nu a folosit masina decat 1 an si achizitionand alt auto, a intretinut fara a folosi pe parcursul a 3 ani auto aflata in custodie.
De curand X a mers la politie si a intrebat ce se va intampla cu masina pe care o are in custodie si o intretine pe cheltuiala proprie. Aici i s-a comunicat ca firma de asigurare din strainatate a transmis cu 2 ani in urma un act prin care isi recunoaste proprietatea asupra auto insa nu a facut demersurile legale de recuperare, asa ca lui X i s-a spus: "mai tine-o la tine, daca o aduci aici sfarseste ca cele depuse pe strada unde se afla sectia de politie".
Intrebarile/provocarile mele pt dvs sunt:
1. Stim cu toti ca legea este lacunara in acest domeniu, insa nu ar fi fost normal ca odata cu finalizarea procesului sa se dispuna si asupra autoturimului cu pricina (fie returnarea lui catre proprietar, fie depunerea in parcul auto al politiei)?
2. Am cautat norme aplicabile in acest domeniu insa nu am gasit inca vreun termen care sa prevada cat timp poate dura custodia unui asemenea autoturism, in ce termen poate fi el recuperat de catre proprietarul strain etc?
3. Ce sanse are X sa primeasca in proprietate masina, bineinteles renuntand la pretentiile asupra infractorilor, cunoasteti astfel de cazuri in care societatea de asigurare straina a lasat autoturismul cumparatorului de buna-credinta, daca da, in ce conditii (desi imi e greu sa cred ca s-a intamplat asa ceva)?
4. Ce variante ar mai avea X sa isi recupereze prejudiciul, pentru ca, asa cum va asteptati infractorii sunt persoane fara proprietati, conturi etc (tipicii tapi ispasitori).
Va multumesc pentru rabdare si bunavointa de a imi acorda 5 minute din atentia dvs.
Astept si raspunsuri din partea consilierilor juridici ai politiei despre cum se rezolva in practica aceasta situatie.
Cred ca ne scapa un aspect important al spetei propuse, pe langa problematica motivarii recursului pe care o consider rezolvata prin posturile precedente.
Impotriva sentintei prin care s-a solutionat o plangere contraventionala NU se mai poate promova recurs - normal, daca este vorba despre o contraventie la regimul rutier din cele la cere se refera OUG 195/2002. "Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva si irevocabila" - Legea 202/2010 (mica reforma a justitiei) Art.X punctul (2) ce modifica OUG 195/2002.
In acest caz, nu cred ca trebuie sa va mai faceti probleme pentru termenele si motivarea recursului :)
Buna ziua!
Ce parere aveti privind dreptul de preemptiune la momentul actual, ma refer aici in special la prevederile noului Cod Civil (Art.1730 - 1740). Care este regimul sau juridic si in special aria sa de aplicare actuala? Astept spre dezbatere parerile tuturor celor interesati. O zi excelenta!
La varianta propusa de dvs m-am gandit si eu, insa mi se pare mult mai la indemana suspendarea intocmai pentru a se evita situatii de genul:
In cauza ce vizeaza amenda civila se solicita amanarea si se depune certificat de grefa ce demonstreaza existenta pe rolul instantelor de judecata a contestatiei la executare, in cazul in care judecatorul incuviinteaza amanarea cauzei pana la solutionarea contestatiei va acorda un nou termen. Sunt sanse mari ca partile prezente la noul termen sa fie nevoite sa spuna: "ne pare rau, nu s-a solutionat contestatia la executare, dorim un nou termen" si lucrurile vor continua asa o lunga perioada de timp.
Din acest punct de vedere varianta "amanarilor succesive" in cauza ce are ca obiect "amenda civila" mi s-a parut un pic peste mana.
Va multumesc pentru interes si implicare.
Buna ziua. Supun atentiei domneavoastra urmatoarea situatie, aparent banala dar pe care eu nu am gasit-o solutionata niciunde:
Exista o solutie definitiva si irevocabila data intr-o cauza cu obiect "obligatia de a face", in speta instanta a decis "MUTAREA" unor bunuri a caror amplasare legala, produce un prejudiciu dovedit vecinilor.
Creditorii acestei obligatii au pus in executare silita hotararea instantei solicitand asa cum era si normal "MUTAREA" bunurilor respective ... din pacate pentru ei printre bunurile aflate in dispozitiv sunt si bunuri IMOBILE prin natura lor, de exemplu un cuptor de penificatie L-4m, l-2,5m, h-1,75m construit in interiorul unei cladiri. Cuptorul este din caramida, tencuit si faiantat cu o fundatie de aproape 1 m.
In urma somatiei din partea BEJ, debitorii au mutat conform dispozitivului toate bunurile mobile cu exceptia cuptorului, care prin natura sa imobiliara nu poate fi "mutat" ci doar demolat si reconstruit in alta parte... fapt ce nu a fost dispus de catre instanta (nici nu avea cum, deoarece era construit si utilizat legal). Executorul nu a avut de ales decat sa constate neindeplinirea obligatiei de mutare a cuptorului si sa o consemneze in procesul-verbal.
Debitorii obligatiei de a face au facut contestatie la executare pe baza Art.400 alin.2 teza 1 CPC privind lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii titului executoriu, iar creditorii au facut Cerere de aplicare a amenzii civile in baza Art.580 indice 3 CPC. Desi ambele cereri sunt supuse judecatii cu celeritate, cea privind amenda civila a primit termen la o luna dupa introducere, iar contestatia la executare depusa de catre debitori a primit un prim termen peste 4 luni de la introducere (invederez ca cererea de preschimbare termen s-a respins in aceasta din urma situatie).
Intrebarea mea, adresata experientei dvs. este: Ce sanse are debitorul obligatiei sa obtina suspendarea judecatii cererii in aplicare a amenzii civile, in baza Art.244 alin.1 pct.1, argumentand ca dezlegarea pricinii atarna in tot sau in parte de solutionarea contestatiei la executare?
La prima vedere situatia pare banala insa nu am reusit sa o gasesc comentata niciunde, cu atat mai putin nu am identificat practica judiciara in materie.
Astept parerile si sugestiile dvs. cu privire la situatia de fata, totodata rog din suflet pe cei care au gasit practica judiciara relevanta acestei cauze sa ma lumineze si pe mine printr-un mesaj privat sau printr-o postare in cadrul acestui subiect.
Va multumesc tuturor pentru timpul acordat.
avocatnet.ro explicăm legislația
