Am gasit un comentariu care te intereseaza si in acest comentariu avocatul Oleg Burlacu explica destul de clar ceea ce te intereseaza. Iata ce spune maestrul Burlacu:
În cadrul stabilirii şi iniţierii unor relaţii contractuale între două entităţi, atât juridice, cât şi fizice, scopul şi dorinţa urmăririi unor avantaje patrimoniale reciproce trebuie să persiste şi să fie benefice ambelor părţi contractante.
Din nefericire, în societatea românească actuală încă se mai înregistrează cazuri când onestitatea şi câştigul din relaţiile contractuale nu sunt urmărite de toţi participanţii la activitatea de comerţ.
Astfel, deşi mult mai rar în ultima vreme, mai există agenţi economici care urmăresc un câştig ilicit şi imediat, prin prejudicierea partenerului contractual. Acest prejudiciu se crează fie prin inducerea în eroare, fie prin menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Această situație este reglementată și se regăseşte în prevederile Art. 215 Cod Penal Român – Înşelăciunea.
Cele relatate mai sus trebuie, însă, privite distinct faţă de săvârşirea infracţiunii de înșelăciune cu privire la emiterea unor instrumente bancare fără acoperire, care fac obiectul unei interpretări distincte.
Noi vom încerca lămurirea înţelesului infracţiunii de înşelăciune doar cu privire la încheierea sau executarea unui contract strict din punct de vedere al existenţei mărfii sau calităţii ei.
Deşi în practică se porneste de la ideea ca fiind vorba de o relaţie comercială, în condiţiile în care unul din comercianţi nu a livrat marfa sau a livrat o marfă de o calitate foarte proastă sau chiar ceva diferit de ce s-a comandat, şi acţiunea de recuperare a prejudiciului îmbracă un caracter comercial, fiind de competenţa instanţelor civile.
Apreciem că în anumite situaţii, totuşi, se impune intervenţia legii şi răspunderii penale.
În acest sens, vom porni de la conturarea unui exemplu, care să reprezinte cât mai clar diferenţierea stipulată de noi mai sus. Astfel, între societatea X şi societatea Y a intervenit un contract comercial, prin care prima se obligă să livreze un utilaj pentru producţie hrană animală societăţii Y. Dupa semnarea contractului, societatea Y plăteşte cu titlu de avans 90% din valoarea contractului, către societatea X, în sumă de 50.000 USD. Societatea X livrează un utilaj, însa acest utilaj este total diferit de cel comandat, ruginit şi care nici măcar nu poate fi pus în funcţiune. Poate fi apreciat acest lucru ca o infracţiune de înşelăciune sau nu ?
Astfel, în condiţiile în care, prin sesizarea organelor de urmărire penala privind săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu un contract comercial se conturează câteva elemente esenţiale, se poate asigura răspunderea penală şi recuperarea prejudiciului prin intermediul acţiunii penale.
Cele câteva elemente esenţiale pot fi:
dacă societatea incriminată a fost constituită în mod legal;
dacă societatea incriminată era înregistrată la Registrul Comerţului cu activitate sau fără în momentul încheierii contractului;
dacă activitatea reală a societăţii este şi cea declarată;
dacă sediul societăţii este cel declarat sau are sediu-fantomă;
dacă societatea avea personal specializat pentru acea activitate;
dacă societatea a mai desfăşurat aceleaşi activităţi de comerţ ca cele incriminate şi a încercat prejudicierea şi altor agenţi economici;
Bineînţeles, toate cele relatate mai sus, sub aspectul situaţiei de fapt, trebuie corelate şi cu alte aspecte, atât în fapt, cât și în drept, cu referire la elementele constitutive ale infracţiunii.
Apreciem că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, sub aspectul laturii obiective cât şi a laturii subiective, deoarece societatea X, prin reprezentanţii săi legali, în mod intenţionat a indus în eroare cocontractantul, prin faptul că a livrat o carcasă a unui utilaj vechi şi nefuncţional, fără a avea vreo legătură cu linia de producţie comandată. Totodată. a facut livrarea acestor piese uzate, după ce a încasat suma de 50.000 USD, numai pentru a justifica banii luaţi şi de a crea premiza că nu este vorba de o înşelăciune premeditată, ci doar de un conflict în materie comercială.
După părerea noastră se conturează, în mod clar, latura obiectivă, prin acţiunea de inducere în eroare cu prilejul încheierii şi executării unui contract, precum şi prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase în scopul obţinerii unui folos material injust.
Latura subiectivă este prezentă prin intenţia directă a societăţii incriminate de a induce în eroare şi de a înşela. Pentru existenţa infracţiunuii de înşelăciune, potrivit art.215, alin.3, e suficientă, sub aspectul laturii subiective, ştiinţa că făptuitorul săvârşeşte o acţiune de inducere în eroare sau de menţinere în eroare cu ocazia încheierii sau executării unui contract şi că fără acea acţiune de amăgire contractul nu poate fi încheiat sau executat.
Pentru ca aceasta infracţiune să se consume, e necesar ca acţiunea de amăgire să determine pe cel amăgit să ia o dispoziţie patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt, păgubitoare acestuia şi paguba să fie reală. Toate aceste elemente sunt pe deplin întrunite în cauza şi exemplul nostru.
Un factor remarcabil şi, spunem noi, pe deplin justificat, este că dacă prin prisma unui proces penal se urmăreşte şi recuperarea prejudiciului suferit în urma relaţiei contractuale injuste, suma revendicată este scutită de taxa de timbru, ceea ce creează o atitudine morală pozitivă a agentului comercial păgubit faţă de actul de justiţie, deoarece, în cazul acţiunilor comerciale, în cazul recuperării prejudiciului prin intermediul instanţelor civile, pe lângă banii pierduţi, acesta este nevoit să plătească şi taxele de timbru pentru recuperarea banilor, care prezintă, în unele cazuri, sume foarte mari.
Astfel, prin corelarea tuturor indiciilor, se poate recupera un prejudiciu intervenit în executarea sau neexecutarea unui contract prin acţiunea penală, toate probele fiind corelate şi cu eventuale expertize judiciare dispuse cu privire la calitatea sau autenticitatea mărfurilor.
Mai mult de atât, prin eventuala răspundere penală a unor reprezentanţi ai agenţilor economici, ce practică activităţi de înşelăciune pentru foloase materiale injuste, se poate micşora la maxim numărul acelor ,,comercianţi” care practică metode ilicite şi zădărnicesc corecta şi reciproc avantajoasa relaţie socio-economică a tuturor celor implicaţi în procesele de activitate comercială.
avocatnet.ro explicăm legislația
