EXECUTAREA SILITÃ DIRECTÃ
Executarea silită (urmărirea silită) este procedura prin mijlocirea căreia
creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un
alt titlu executoriu, constrânge - cu concursul organelor de stat competente - pe
debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea
titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Legislaţia execuţională reglementează două modalităţi diferite de executare:
executarea silită directă şi executarea silită indirectă.
Executarea silită este directă atunci când creditorul tinde să obţină realizarea
în natură a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei debitorului, astfel cum aceasta
este înscrisă în titlul executoriu, obligaţie de a face. Această modalitate de executare
mai este cunoscută şi sub denumirea de executare silită în natură. Dacă obiectul
obligaţiei debitorului îl constituie un bun determinat, după natura bunului, mobil sau
imobil, executarea silită directă va fi mobiliară sau imobiliară.
În cazul executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc este cel de
la locul aşezării bunului. Tot în cadrul aceleiaşi modalităţi există şi executarea silită
directă a obligaţiilor de a face sau a nu face ceva care implică faptul personal al
debitorului.
Această obligaţie nu poate fi realizată pe calea constrângerii fizice. Singura cale
de constrângere pentru a determina pe debitor să-şi execute obligaţia în natură constă
în aplicarea daunelor cominatorii, ca o sancţiune constând în plata unei sume de bani
pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei în natura sa specifică, sau
încuviinţarea de a executa creditorul obligaţia debitorului, dar pe cheltuiala acestuia.
Executarea silită directă sau în natură se realizează sub trei forme: a predării
bunurilor mobile; a predării bunurilor imobile şi a executării altor obligaţii de a
face sau a obligaţiei de a nu face.
a. predarea silită a bunurilor mobile.
Procedura predării silite a bunurilor debutează printr-o somaţie transmisă prin
executorul judecătoresc debitorului, pentru a i se oferi acestuia posibilitatea de a se
conforma obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.
Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin cantitate şi
calitate, nu-şi îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea
lui se va face prin executare silită (art. 575 C. proc. civ.).
În scopul realizării executării, executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de
la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale,
stabilite prin titlul executoriu.
Despre aceste operaţii executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal,
stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.
Procesul-verbal menţionat constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare
stabilite în sarcina debitorului.
Drept procesual civil
b. predarea silită a bunurilor imobile.
Procedura predării silite a bunurilor imobile constituie o formă de urmărire directă
a obligaţiei care formează obiectul raportului juridic recunoscut printr-un titlu executoriu.
Această formă de executare se poate realiza în cazul admiterii unei acţiuni în
revendicare, a unei acţiuni în evacuare şi în cazul oricărei hotărâri prin care s-a dispus
restituirea sau predarea unui bun imobil.
Această procedură cuprinde, în principiu, aceleaşi etape ca şi în cazul predării
silite a bunurilor mobile.
Astfel, dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi
îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi
îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.
În vederea executării silite a obligaţiei, executorul judecătoresc va soma pe
debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu
ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale. Dacă executarea priveşte
un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care
debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui
custode, pe cheltuiala debitorului. Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor
prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal.
c. executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face
Necesitatea executării silite se poate ivi nu doar în cazul în care urmăritul a fost
obligat printr-un titlu executoriu să predea un bun mobil sau imobil determinat, ci şi
atunci când el a fost obligat să facă ceva sau să se abţină de la o anumită acţiune.
Astfel, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face, cuprinsă întrun
titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi
autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să
o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât
debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.
Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu
citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la
500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul
executoriu. Pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei
creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese.
Aceste dispoziţiile sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul
executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face. Creditorul va putea cere instanţei de
executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să
desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului,
lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face. Dacă debitorul se opune la
executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obţine, prin intermediul
executorului judecătoresc, concursul organelor de poliţie, jandarmerie sau al altor
agenţi ai forţei publice, după caz.
GASESTI AICI [ link extern ] > 
avocatnet.ro explicăm legislația
emilalexandru 
CABINET DE AVOCAT "STOICA IOANA"