A fost odata ca ca ca niciodata, pe vremea cand pamantul era mai mult lat decat lung, un scriitor iscusit intr-ale slovei, caruia tare ii mai placea sa-si amuze cetitoriu.
Si iata ce asternu' el pe hartie (la 5.42 dimineata :))...inainte de a-si varsa cafeaua pe tastatura ):
Trei nuiele , trei surcele , dupa doamna de `om merge , de indata vei reveni , si pe iapa vei privi , si o iei la-mparatie , sa fie a ta sotie .
Si calutu` ascultator , indata duse pe-al sau domn , pe un deal inalt , de picior de om neumblat , plin de radacini , de rachite si de spini ... si acolo-n pustiu , se-nalta un urias castel , cu peretii scorojiti , parca de ani imbatraniti , cu o poarta ferecata , de trebui sa se catere ...
si cum nu facuse curs de alpinism ca sa se poata catara pana la prima fereastra aflata la vreo 40 de metri inaltime , imparatul incepe sa se vaite , si se tanguia si pe cal fix in ... il durea de toata tanguiala lui , ca doar nu era nevasta lui ...iar imparatului ce-i veni ... de indata se gandi , sa sune la 112 , sa-i trimita intariri , sa vina si-un avion , un pluton de mercenari si o lada de dinamita ...
:D =D>=D>..aplauzele pentru ambele formule magice :D
Se gandi bine imparatul..dar pe dealul ala semnalul abia razbatea , asa incat incerca el pana ce aproape i se descarca si bateria de la celular. Decise sa isi schimbe cat mai urgent abonamentul, la alta firma de telefonie mobila.
INtr-adevar , imparatul nu facuse cursuri dealpinism, el facuse la viata lui scuba -dive,sau ..ma rog..scuba diving :D totusi, cum in copilarie filmul lui preferat fusese spiderman , nu de putine ori incercase sa se catere si el pe zidurile castelului. Acum se pare ca sosise momentul adevarului..acum ori niciodata. Se urca pe spinarea calului ,apoi se prinse cu grija de iedera care se catarase pe ziduri...era o iedera seculara , asa incat numai buna de folosit in loc de corzi .Urca, si tot urca, si pe masura ce inainta, simtea aroma parfumului fin al cosanzenei.Era de acum sigur ca ea se afla acolo sechestrata. Simtea cum prinde puteri nebanuite ...
si cum se urca , pe masura ametea ... parfumul il ineca ...
incheietura-i trosnea .. c-a ajuns la batranete si nu mai e feciorelec ... cand usor se catara ... si pe masura ce se cracea , tot mai tare transpira , tot mai greu inainta , pana se dezechilibra si de pe zid aluneca ...
si minune , ce sa fie , daduse de-o franghie , care-l duse iute tare , cu capul de ciocanitoare , si cum tot se balansa , mai ca nu se spanjura ... pana de o creanga , reusi sa se prinda ... si cum se prinse de ea , reuseste a scapa . se urca acum intr-un copac si incepe pitpalac ... dintr-un copac , mie-mi vine sa ma ... :d