A fost odata ca ca ca niciodata, pe vremea cand pamantul era mai mult lat decat lung, un scriitor iscusit intr-ale slovei, caruia tare ii mai placea sa-si amuze cetitoriu.
Si iata ce asternu' el pe hartie (la 5.42 dimineata :))...inainte de a-si varsa cafeaua pe tastatura ):
Auzind aste` cuvinte , procuroru` sta cuminte ... nu da nici o ordonanta , ci ii zice asa pe fata ... da-mi mie 5 arginti , sa nu ne iesim din minti ... si va promitem solemn , ca facem totul uitat , si vom da un NUP ...
auzind acest negot , imparatu` bucuros ... le da bani , le da arginti , si le mai da si un shpritz ... s-apoi domnii politisti , beau pe rupte si cum stiti , `or sa conduca asa ...
si-ntre timp veni designer-ul ...
dar mireasa und` sa fie ?
toti se-ntreaba , toti o cata ... dar niciunul n-o gaseste ...
- mandra mandra cosanzeana ? unde-ai disparut cucoasa ? striga tare imparatul .
socotind c-ar fi mai bine , ca sa i se dea de stire , de ostile-mparatesti de-ndata ce-o gasesc , da porunca , da decrete : de azi orice raportare , se va face cu adresare , virtuala , nu direct , ca d-aia avem internet ... si cine nu se supune , va ...
Cine nu se supune va fi pus la gazeta de perete , va fi pus in genunchi, pe coji de nuca, va fi batut la talpi si, cea mai severa pedeapsa, i se va taia 50 % din salariu.
Procurorii, totusi, pentru aceasta concesie pe care i-o fac imparatului , socotira ca ar trebui sa primeasca macar cate 30 de arginti, cate o damigeana de vin , din cel mai vechi, din beciul domnesc , si jurara ca vor avea gura pecetluita.
Si batura palma. Imparatul , dupa plecarea oamenilor legii, statea ca pe ghimpi...se aseza in fata computerului ..tot o primi vreo veste de la sau despre draga lui cosanzeana. Isi verifica mailul in fiecare minut, isi verifica sms-urile..dar nimic. Simtea ca ea se afla in pericol, si se intreba daca nu cumva o prinsese zmeul zmeilor si o rapise .
Atunci, fara a mai sta pe ganduri, dadu porunca sa i se pregateasca cel mai zdravan cal din grajdul domnesc, sa i se ascuta palosul si sa i se aduca armura de la curatatorie.
A doua zi, in zori, trambitele.....
si a doua zi de dimineata ... suna desteptarea , la imparatie ...
si-nteleptul imparat , pe un cal nazdravan a-ncalecat si ... dus a fost ...
si a strabatut 9 mari si noua tari ... si tot nimic ...
peste tot pe unde mergea , numai lapte si miere vedea , nu ca si in tara sa , unde criza domnea si saracia se amplifica , si lumea de foame murea...
si mergand pana la castelul cu pricina , ca sa-si gaseasca iubita , cu o baba se-ntalneste , care asa ii graieste :
- preamarite imparat , eu te vad ca esti de mult umblat , de griji esti impresurat s-un fiu ai de cautat si pe a ta doamna de salvat ... dar ajuta si o batrana , daca ai vointa buna ... ca batrana ti-o ghici , in palma te va privi si de-ndata tu vei sti , unde e ascunsa cosanzeana ...
Dar, batrana, care in aceasta poveste juca dublu rol, capitolul trecut intruchipand personajul balaurului cu 7 capete, profitand de un moment de neatentie, incerca sa-i ia scalpul imparatului, cu ideea neechivoca de a gati o supa ca in povesti pentru ai ei copii, balauri incapatanati pe jumatate...toate astea, nestiind ca imparatul aplicase pentru un job de bodiguard pt imparatul vecin, conducator de tara mult mai prospera..asa incat, imparatul nostru viteaz, imprumutand cateva miscari vazute de el in MATRIX, seria a 5a, toate astea coroborate cu abilitatile deprinse la orele de tae-bo pe care le frecventa in fiecare noapte, mai ales atunci cand visa, izbuti sa nu cada prada marsavului plan al batranei-balaur.
Dar nu a fost chiar simplu, daca imparatul se dovedi invincibil, totusi, calul , caruia nu ii oferise un jaratic de buna calitate la micul dejun, nu se stie daca din cauza crizei sau carbunilor din care i-l pregatise, ramasese pironit , uitandu-se in ochii verzi-tulburi ai iepei balauroaiei.Geaba imparatul ii baga la picioare in abdomen...acesta ramasese privind , inamorat, la gratioasa iapa care, desi alba arata cam rapcigoasa..insa calul o vedea alb-imaculata...ca deh....puterile balauroaiei erau binecunoscute.
Atunci, imparatului, care nu ramanea el prea usor in pana de idei, se apleca si-i sopti calulului in ureche, asa: ......:D