Raport referitor la statutul consilierilor juridici în europa 2007 Verona/Aldo Bulgarelli
Obiectivul. La întrunirea Comisiei permanente de la Viena din 15 februarie 2007, autorul prezentei lucrări a fost mandatat să întocmească un raport referitor la statutul consilierilor juridici în Europa, cu scopul de a stabili în care situaţii pot fi consideraţi echivalentul avocaţilor, mai ales în ceea ce priveşte posibilitatea ca organizaţiile naţionale ale consilierilor juridici să devină membre cu drepturi depline ale Consiliului Barourilor din Uniunea Europeană (CCBE).
Rezumatul concluziilor .Dat fiind faptul că – din motivele deja menţionate – stabilirea unei reguli generale în acest domeniu este destul de problematică, dacă nu chiar imposibilă, o abordare mai pragmatică, în raport cu fiecare caz în parte, s-ar putea dovedi mai utilă decât o abordare dogmatică şi rigidă.
Chestionarul.La 13 aprilie 2007, Secretariatul CCBE a prezentat delegaţiilor următorul chestionar:
1. Ce profesii juridice există în ţara dvs., în afara celor reprezentate de baroul dvs. la CCBE, şi în afara notarilor (care sunt deja reprezentaţi de baroul dvs. la nivel european prin intermediul Consiliului Notarilor din Uniunea Europeană, CNEU)?
2. Vă rugăm descrieţi diferenţele dintre aceste alte profesiuni juridice pe de o parte şi cea reprezentată de baroul dvs., pe de alta?
3. Sunt aceste alte profesiuni juridice recunoscute şi reglementate printr-o lege specială care li se aplică? Dacă da, vă rugăm specificaţi care este legea.
4. Câţi membri (în mare, dacă nu este cunoscută cifra exactă) numără aceste alte profesii juridice?
La cererea Secretariatului CCBE, au răspuns următorii membri:
o Austria
o Belgia
o Cipru
o Republica Cehă
o Danemarca
o Estonia
o Finlanda
o Germania
o Ungaria
o Islanda
o Italia
o Liechtenstein
o Lituania
o Luxemburg
o Olanda
o Norvegia
o Polonia
o Portugalia
o România
o Republica Slovacă
o Slovenia
o Spania
o Suedia
o Turcia
o Marea Britanie
Consilierul juridic în Europa.
Dintre ţările menţionate mai sus, numai următoarele (încă) mai au consilieri juridici reprezentând o categorie separată faţă de cea a avocaţilor:
o Belgia (“juriste d’entreprise”)
o Danemarca
o Germania (“Rechtspfleger”; fost “Rechtsbeistände” care încă există)
o Ungaria
o Islanda (“general lawyers”)
o Liechtenstein
o Lituania
o Olanda
o Norvegia
o Portugalia (“solicitadores” şi “consultores juridicos”)
o România
o Republica Slovacă
o Slovenia
o Spania (“procuradores” şi “secretaries juridicos”)
o Suedia
Aşa cum rezultă din răspunsurile la chestionar, s-ar putea spune că nu există nici o ţară care să aibă aceeaşi situaţie ca cealaltă, şi nici că tipul de „consilier juridic” acolo unde acesta există, este exact acelaşi în cel puţin două ţări.
Acest lucru este uşor de înţeles, având în vedere cât de complexă a fost istoria continentului nostru (de la Imperiul Roman, la căderea comunismului, cu mai puţin de douăzeci de ani în urmă).
Iar contextul istoric are o importanţă fundamentală pentru înţelegerea originii şi dezvoltării oricărui lucru care, nu numai la fel ca profesia de consilier juridic, dar şi ca profesia de avocat, are de a face cu legea.
Existenţa acestor mari diferenţieri face să nu fie foarte uşor să se găsească o definiţie comună care s-ar putea adapta perfect la mai mult de o ţară.
Dacă există întotdeauna diferenţe, desigur există diferenţe majore şi diferenţe minore, cu o serie întreagă de nuanţe.
Unele categorii speciale de consilieri juridici.Unele categorii speciale de consilieri juridici merită o menţiune specială, date fiind particularităţile lor (în descrierea acestora, se vor folosi răspunsurile – şi uneori aceeaşi formulare, pentru a evita neînţelegerile – din chestionarul transmis delegaţiilor la CCBE).
Consilierul juridic -“Conseil juridique” din Franţa.
Cea mai diferită dintre toate este categoria consilierului juridic (“conseil juridique”) din Franţa (acum dispărută, după fuziunea cu profesiunea de „avocat” din Decembrie 1990).
Istoria şi elementele acestei (acum dispărute) profesii sunt deosebit de interesante, pentru că arată o cale care pare să fie urmată în alte ţări.
După o primă perioadă în care nu a existat o reglementare a profesiunii, a intervenit o lege pentru a reglementa acesteia (în Franţa, acest lucru s-a întâmplat în 1971) şi apoi, după o anumită perioadă în cursul căreia a fost o profesie liberală, autonomă şi reglementată, care presupunea înscrierea obligatorie pe o listă ţinută de Procurorul Republicii - “Procureur de la Republique”, care se ocupa şi de aplicarea măsurilor disciplinare, în decembrie 1990, profesiunea a fuzionat cu cea de avocat pentru a forma o nouă profesiune, care le include pe ambele.
Consilierul juridic - “Rechtsbeiständen” din Germania.
Aici se încadrează categoria consilierilor juridici care existau în fosta Germanie de Est până în 1980.
„Cei care au practicat deja această profesie înainte de 1980 au dreptul să o practice tot restul vieţii lor.”
Acestora li se permite „să ofere consultanţă juridică în anumite domenii ale legii; în unele cazuri, puteau obţine şi dreptul de oferi consultanţă juridică în toate domeniile juridice/legale; în acest caz, puteau deveni membri ai baroului local.”
Consilierii juridici din Danemarca.
Aceasta este o categorie cu totul nouă, o consecinţă directă a intenţiei Guvernului Danez de a liberaliza piaţa serviciilor juridice în favoarea consumatorilor.
Pe baza acestui principiu, în prezent toată lumea în Danemarca, indiferent de domeniul studiilor absolvite, poate oferi şi comercializa servicii juridice.
Aceste servicii de consultanţă juridică vor fi reglementate prin Lege referitoare la consultanţa juridică, în ceea ce-i priveşte pe consumatori.
Consultanţa juridică acordată firmelor nu este reglementată în Danemarca separat de activităţile avocaţilor.
Consilierii juridici - “consultores juridicos” din Portugalia.
Legea nr. 15 din 26 ianuarie 2005, introduce noua categorie a consilierilor juridici - “consultores juridicos”: absolvenţi deosebit de merituoşi, posesori ai unui masterat în drept, sau ai unui doctorat în drept, vor trebui să se înscrie în asociaţia barourilor prin intermediul unei proceduri speciale, care presupune trecerea unui examen”.
„Aceşti specialişti pot oferi doar consultanţă juridică şi nu pot reprezenta clienţii în instanţă.”
Această nouă profesie nu a fost totuşi încă implementată complet.
Consilierul juridc angajat din Marea Britanie.
Aceasta este figura tradiţională a unui consilier juridic salariat care este avocat “pleno iure” (solicitor sau barrister), menţionat aici pentru că, în Marea Britanie, calitatea de avocat salariat este considerată pe deplin compatibilă cu independenţa unui consilier juridic angajat.
Calitatea de specialist salariat.
În orice caz, cu tot domeniul larg de tipologii, există cel puţin un element comun tuturor ţărilor în care profesiunea de consilier juridic există încă şi probabil este cea mai semnificativă: consilierul juridic este astăzi un specialist salariat.
Această calitate nu este incompatibilă cu posibilitatea de a fi echivalentul unui avocat (aşa cum rezultă foarte clar din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 – aşa numita „Directivă de înfiinţare” – care acceptă în mod clar categoria avocaţilor salariaţi (pct. 12 din Directivă).
Angajatorul poate fi o entitate de stat sau privată (societate comercială sau organizaţie non profit), iar consilierul juridic poate fi funcţionar public sau angajat.
Activitatea consilierului juridic. Un alt element relativ comun este activitatea desfăşurată de consilierii juridici.Această activitate este, încă o dată, diferită de la ţară la ţară, dar întotdeauna include oferirea de consultanţă şi elaborarea de documente.În mai multe cazuri, include activitatea de asistare şi/sau reprezentare a angajatorului în instanţă (numai în tribunale civile, în Ungaria).
În unele cazuri (de exemplu în România) unui consultanţi juridici au înfiinţat societăţi comerciale, fiind uneori chiar ei angajatori ai unor consilieri juridici salariaţi, care oferă servicii juridice unor terţi.
Acest lucru este puternic contestat de avocaţii români; a fost considerat legal de Guvernul Român, acum câţiva ani şi considerat ilegal de Curtea Supremă de Justiţie, anul trecut. În afara acestui lucru, trebuie analizat dacă această posibilitate afectează independenţa consilierilor juridici.
Consilierii juridici în Europa de Est.În timp ce avocaţii, consideraţi a reprezenta o profesie liberal şi prin urmare un simbol al capitalismului, erau în general contestaţi sau, în cel mai bun caz, toleraţi în fostele ţări comuniste, categoria consilierilor juridici a înflorit în Europa de Est până la sfârşitul erei comuniste (la sfârşitul anilor optzeci şi începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut.)
Statul, instituţiile publice şi societăţile de stat (cele private nu existau, desigur) aveau nevoie de asistenţă juridică şi de reprezentare în instanţă şi, dat fiind faptul că avocaţii erau ceva ce ţinea de capitalism, şi prin urmare, trebuiau ocoliţi, categoria consilierilor juridici era considerată ideală în acest scop. Dup căderea comunismului, soarta consilierilor juridici a urmat evoluţia şi dezvoltarea diferită a fiecărei ţări către democraţie şi capitalism.
Din acest motiv, în ţările foste comuniste, suntem martorii unui statut atât de diferit al profesiei de consilier juridic: în unele cazuri (de exemplu, în fosta Germanie de Est, “Wiedervereinigung”) erau în mare parte absorbiţi de barou; în alte cazuri au supravieţuit, în mod clar separaţi de avocaţi, dar cu competenţe juridice foarte diferite (autorizaţi sau nu să-şi reprezinte angajatorii în instanţă, în unele cazuri atât civilă, cât şi penală, în alte cazuri, doar civilă).
Dificultatea de a elabora o definiţie comună a consilierului juridic în Europa
Spunând acest lucru, este foarte clar că este aproape imposibil să se dea o definiţie/descriere comună a profesiei de consilier juridic în Europa, alta decât în sensul foarte general de angajaţi care oferă asistenţă juridică angajatorilor lor (şi uneori îi reprezintă în instanţă). Dar acest lucru ne ajută foarte puţin în ceea ce reprezintă scopul nostru principal, acela de a constata dacă profesia consilierului juridic este sau nu echivalentul celei a avocatului, în perspectiva permiterii organizaţiilor naţionale ale consilierilor juridici de a deveni membre cu drepturi depline ale CCBE. Prin urmare, ar putea fi mai util să analizăm elementele care sunt caracteristice profesiei de avocat, pentru a constata dacă sunt sau nu îndeplinite de organizaţia consilierilor juridici. Acest lucru presupune soluţionarea unei probleme anterioare, extrem de importante, care este definirea a ceea ce este un avocat.O astfel de definiţie este în mod evident deosebit de importantă, delicată şi dificilă şi, în acelaşi timp, poate depăşi limitele obiectivului care se află la baza acestui raport. Abordarea problemei va fi, prin urmare, empirică, fără pretenţia de a implica o definire generală a avocatului.
Când trebuie considerat consilierul juridic echivalentul unui avocat?
Aşa cum s-a spus deja, există unele elemente/caracteristici care sunt tipice pentru profesiunea de avocat şi care probabil trebuie să se regăsească în organizaţiile naţionale ale consilierilor juridici, dacă aceştia îşi propun să fie consideraţi echivalentul avocaţilor.
Aceste elemente, care for fi analizate sub forma răspunsurilor la întrebarea de mai sus, vor fi corelate cu cele zece principii esenţiale ale Profesiunii juridice europene (acceptată la sesiunea plenară CCBE din 25 noiembrie 2006), care vor fi indicate separat.
a) atunci când profesia de consilier juridic este reglementată şi se bazează pregătirea profesională (principiul j: auto reglementare) (principiul g: competenţă profesională).
Gândindu-ne la elementele care ar putea fi prezente pentru a se vorbi de consilieri juridici echivalenţi judecătorilor, trebuie probabil spus că activităţile ne reglementate nu trebuie luate în considerare în derularea acestei cercetări.
Chiar înainte, când vorbim de consilieri juridici ca aparţinând unei profesii juridice, o diplomă în drept (sau o calificare echivalentă) este de asemenea o cerinţă fundamentală, în mod evident, care nu poate fi ignorată.
Pregătirea profesională, şi o diplomă în drept în primul rând, este întotdeauna necesară în interesul general al publicului (s-ar putea spune, în interesul cetăţeanului – consumator de servicii juridice) pentru a asigura un standard minim de calitate şi pentru a distinge consilierii juridici de persoanele care oferă consultanţă fără nici o calificare sau competenţă (ceea ce reprezintă o altă problemă specifică şi importantă pentru profesia de avocat la nivel european, cu care vom fi probabil confruntaţi relativ curând).
Un examen de verificare a pregătirii profesionale este obligatoriu în unele ţări (de exemplu în Ungaria, chiar dacă nu este comparabil cu examenul obligatoriu de stat pentru avocaţi).
Reglementările de stat sunt în general legate de o lege care prevede o organizaţie însărcinată cu controlul activităţii consilierilor juridici, cu un sistem disciplinar, inclusiv sancţiuni şi capacitate şi forţă suficiente pentru a le aplica, în cazul unor abuzuri.
În orice caz, conceptul de consilier juridic complet calificat este un lucru care, ca de obicei, diferă de la o ţară europeană la alta
b) Când înscrierea într-un registru ţinut de organizaţia consilierilor juridici este obligatorie pentru a practica profesia (principiu j: auto reglementare).
Înscrierea obligatorie într-un registru ţinut de o organizaţie însărcinată cu accesul la profesie, ca şi condiţie obligatorie (“condicio sine qua non” ) pentru a exercita profesia nu se întâlneşte în toate ţările (de exemplu, există în Polonia, dar nu şi în România, în general).
Poate nu este un element esenţial, dar desigur evită proliferarea organizaţiilor individuale (exemplul organizaţilor de consilieri juridici din România este emblematic)
c) Când acesta este independent (principiul a).
Relaţia de subordonare dintre consilierul juridic şi angajatorul acestuia are, în mod evident, un impact asupra independenţei primului.
ªi în acest caz, există diferenţe considerabile între diferite ţări.
De exemplu, în Ungaria se consideră că aceşti consilieri juridici, dată fiind calitatea lor de angajaţi, nu sunt independenţi.
În Marea Britanie, consilierul juridic, prin care se înţelege un consilier angajat, face parte integrantă din profesia de avocat, iar faptul că este angajat se consideră a fi compatibil cu păstrarea independenţei.
Situaţia pare să fie aceeaşi şi în Turcia.
În Italia, unde consilierii angajaţi sunt acceptaţi de lege numai în cazul entităţilor publice, cu un department juridic autonom, aceştia fac parte integrantă din profesia de avocat.
Următoarea întrebare care se pune (dacă dreptul de a se prezenta în instanţă sau lipsa acestuia este esenţial pentru a considera profesia de consilier juridic într-o anumită ţară ca fiind echivalentă cu cea de avocat) se interferează cu prezenta, şi va fi abordată în acest capitol pentru că nu priveşte numai reprezentarea în faţa instanţelor, ci şi activitatea de consiliere.
Într-adevăr, dacă activitatea consilierului juridic angajat desfăşurată în beneficiul angajatorului său poate influenţa independenţa sa (chiar dacă unele caracteristici şi particularităţi speciale ale diferitelor jurisdicţii pot garanta că există totuşi o anumită independenţă) pare foarte dificil să se admită că independenţa unui consilier juridic se păstrează atunci când acesta oferă asistenţă juridică şi reprezintă în instanţă şi terţe părţi.
d) Când consilierul juridic are posibilitatea de a asista şi/sau reprezenta angajatorul său în instanţa (competenţa profesională: principiul g).
Chiar dacă este cunoscut faptul că în unele state, ca de exemplu Danemarca, cetăţenii se pot prezenta personal în faţa judecătorului fără a fi asistaţi de avocat, opinia comună este că posibilitatea de a se prezenta în instanţă este esenţială pentru categoria avocaţilor.
Prin urmare, este recomandabil să se considere esenţial pentru profesia de consilier juridic, pentru a fi echivalentă cu cea de avocat, dreptul de a se prezenta în instanţă, atât în cauze civile, cât şi în cauze penale.
e) Când există obligaţia de a păstra confidenţialitatea şi secretul profesional (principiul b), de a evita conflictul de interese (principiul c), de a respecta onoarea şi demnitatea profesiei sale (principiul d).
Aceste principii de bază sunt atât de importante şi evidente, încât orice comentariu suplimentar ar fi inutil. Restul principiilor de bază ale profesiei juridice (loialitate faţă de client; tratament corect în ceea ce priveşte onorariile; respect faţă de colegi; respect faţă de principiul legalităţii şi administrarea corectă a actului de justiţie) nu sunt menţionate în prezenta nu pentru că ar putea fi considerate mai puţin importante, ci numai pentru că sunt, de obicei şi în principal, evaluate individual (loialitate faţă de client; tratament corect în ceea ce priveşte onorariile; respect faţă de colegi) sau în relaţia cu statul (respect faţă de principiul legalităţii şi administrarea corectă a actului de justiţie). Având în vedere faptul că – pentru motivele deja menţionate – elaborarea unei reguli generale în acest domeniu este destul de problematică, dacă nu chiar imposibilă, o abordare pragmatică, în funcţie de fiecare caz individual, ar putea fi mai utilă decât o abordare dogmatică şi rigidă.
Rămân la dispoziţia dvs. pentru orice posibilă completare a raportului.
Verona, 4 August 2007 Aldo Bulgarelli
Poveste!
Am absolvit dreptul in cadrul unei facultati particulare la fara frecventa desi frecventam cursurile pe toata perioada organizarii lor, luandu-mi concediulde odihna pentru aceasta.Colegii de servici ma luau peste picior ca ORICINE POATE SA FACA O FACULTATE LA F.F. desi carnetul meu de note(posibil irelevant ) era plin de note de 10 si nu sunt TOCILARA pe cat de pasionata de drept. In anul 5 de studiu, din orgoliu, am vrut sa ma transfer la o Facultate de Stat. Datorita unei drame in familia mea nuam mai avut "instrumentele financiare necesare" transferului si mobilitatii impuse de implicatiileunui transfer si, atunci am optat tot din orgoliu (ce isi face omul cu mana lui se numeste ...LAUDA DE SINE!!! =D>), MI-AM RESPECTAT ASADAR DORINTA, SI M-AM INSCRIS LA LICENTA LA STAT!!! O parte din colegii mei, de la Facultatea din Universitatea particulara, entuziasmati de curajul meu, altii incurajati de mine, au facut la fel,prezentandu-ne astfel impreuna lalicenta lastat desi facultatea ai caror studenti fusesem era acreditata ...
Examinarea facandu-se in ordine alfabetica iar eu avand una dintre literele finale ale alfabaetului, am fost examinata ultima.Am fost pe punctul de a fugi sau de a innebuni de frica,fiindca toti cei care ieseau din examinare (sustinerea tezei) parca erau batuti. Nu voi uita acea zi terifianta si figurile strambe ale colegilor mei perplexati de exigenta fenomentala a presedintelui comisiei, zi pe care incepusem sa o blestem si sa ma detest ca am ales schimbarea ba mai mult am chiar crezut ca este foarte posibil ca "particularistii" sa fie tratati ca o clasa inferioara!! Colegii examinati ieseau exaclamand fiecare: "SASE! Mi-a dat saseeeeee!!!"
Desi eram singura din 480 de studenti a carei teza era unicat si, conferentiarul doctor in drept, pe care l-am avut coordonator ma incurajase pana la excelenta, fiind o teza la care am muncit luni de zile in timp ce...altii, ce simplu ISI CUMPARAU TEZE GATA FACUTE, FRICA inspirata in preajma acelui examen NU ERA MAI PREJOS.
IN MOMENTUL IN CARE DECISESEM CU DEPLIN DISCERNAMANT DESI INGENUNCHIATA DE EMOTII SA PLEC SI SA NU MA MAI PREZINT, S-A DESCHIS USA AMFITATRULUI AM FOST INVITATA IN FATA COMISIEI DE EXAMINARE SI, NEAVAND INCOTRO AM INTRAT. MONSTRII CARE NU AU DAT O NOTA MAI MARE DE 6,00; 6,07; IN ACEA ZI DE 2 IULIE 2004 MI-AU ACORDAT NOTA ... 10!
CE VREAU SA SPUN CU ACEASTA?
IMI ESTE TARE DRAG DREPTUL. IUBESC ACEASTA PROFESIE ORGANIC. MAI MULT DECAT ORICE PE LUME. DESI SUNT AUTOR DE CARTI DE BELETRISTICA, POEZIE SI, PENTRU CA TOT MI-AU MURIT LAUDATORII, CONTINUI SA MA LAUD SINGURA, MAI NOU SCRIU (SAU DACA VRETI PRETIND CA SCRIU SI ) CARTI DE DREPT SI ALTELE... VREAU SA VA SPUN CA ( SI IATA, AM AJUNS FINALMENTE LA SUBIECT:) DACA NU AI UN DRAM DE NOROC SI MAI ALES DACA TRAIESTI IN ROMANIA, NU POTI FI UN JURAT LA SUPERLATIV. CUNOSC SOMITATI IN DREPT A CAROR DEDICARE ESTE UNICA, ESTE TOTALA! DAR IN LIPSA INSTRUMENTULUI CORUPTIEI SI SOLIDARITATII, IN LIPSA DORINTEI SI ADEVARULUI DE PROMOVARE A VALORII, SUNT NISTE NIMENI...
IN CONSECINTA, (desi citesc si urmaresc atent orice proiect de lege, orice noua reglementare: nimic din toate acestea DRAGI CONCETATENI nu sunt decat IZVOARE ALE UNOR INTERESE, ALE POLITICII DE FAMILIE SI NEPOTISM, ALE CORUPTIEI SI INFRACTIONALITATII ERIJATE) ...
DACA NU suntem UNITI , CA PROFESIA NOASTRA SA DEVINA REDUTABILA PRIN FORTA SI VALOAREA SA INTRINSECA SI PRIN RENUNTAREA LA INVIDII SI RECHINIADA, RESPECTATA PRIN DEMNITATEA DE CARE TREBUIE SA DAM DOVADA fiecare JURIST, atunci vom ramane niste anonimi flamanzi, cu sertarul plin de diplome cu 10, lasandu-i pe NEPOTEII SEMIANALFABETI SA FACA JUSTITIE IN ROMANIA,iar PROFESIA DE JURIST VA FI IN CONTINUARE UNA DISCRIMINATA. DA, ESTE RASPUNSULMEU,PROFESIA DE JURIST ESTE DISCRIMINATA. CITESC ATENT PARERILE DIN FORUM SI IMI ASUM NESUSTINAND DELIBERAT, ESTE O PROFESIE DISCRIMANATA. PRIN INSASI REGLEMENTAREA SA PRIN LEGI DIVERGENTE CA SA NU MAI SPUN CA SUNTEM PRINTRE PUTINELE STATE DIN EUROPA CU REGLEMENTARI LEGALE ATAT DE ANAPODA CU DRUMUL PROMULGATE.SUNT MULTE DE SPUS.
(Cititi articolul despre ocupatia de care beneficiez eu intr-o institutie in care lucrez de cca 20 de ani .Se numeste REFERENT DE SPECIALITATE(REFERENT JURIDIC).
PRIN NOI INSINE VOM PUTEA RAZBI IN ACEASTA SOCIETATEA DEZAXATA CU CONDUCATORI DEZAXATI.
Va transmit tuturor cele mai alese ganduri si fiindca suntem in prag de sarbatori crestine, LA MULTI ANI JURISTI CRESTINI SI NU RENUNTATI LA DEMNITATEA DOMNIILOR VOSTRE!, FERICIRE SI CAT MAI RAPIDE CLARIFICARI ALE LEGII JURISTULUI!
V.U.
avocatnet.ro explicăm legislația
Romică Stoica, Consilier juridic
ContSters45447, utilizator
Iulian81 
Eliza Matei