Platesc pensie de intretinere copilului meu, student in anul 4. Copilul are 22 de ani . Pina la ce virsta a copilului voi face acest lucru sau cit timp ?
Multumesc pentru eventualele raspunsuri!
Eu va pot spune doar ce am incercat eu.
M-am folosit de veniturile fostei, de nevoile copilului, de standardul de viata al ambilor parinti, dar si de faptul ca legea 272/2004 si Codul Familiei stipuleaza ca ambii parinti au aceleasi obligatii fata de copiii lor minori. Nu s-a luat nimic in considerare si s-a decis 25% in capat.
De aceea ziceam inainte ca, din pacate, nu se iau in considerare. Teoria zice una, dar in practica nu te poti baza pe nimic.
Insa in cazul Dvs, mama copilului nu mai are nimic a face, "batalia" dandu-se intre parinte si "copilul" major. Ce ati putea face, in schimb, este sa aratati in instanta ce detine "copilul", faptul ca-si permite anumite lucruri si poate-poate aveti noroc. In definitiv, cuantumul pensiei se stabileste in functie de NEVOIA celui care o cere. In caz ca nu va iese din prima, mergeti la recurs. Poate instantele superioare sunt mai luminate.
Parerea mea!
Teoria zice una, dar in practica nu te poti baza pe nimic.
Nu, nu. Cine citeste cu adevarat teoria va vedea ca exista o clara diferenta instre situatia minorului si a majorului.
Obligatia de intretinere a parintilor fata de copii MINORI isi are temeiul in art 86 alin 1 cat si in art 107 din C. Fam. "Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia sa asigure conditiile necesare pentru cresterea..."
Acest text refera NUMAI la venituri nu si la bunuri...
In timp ce obligatia de intretinere a parintilor fata de copilul MAJOR isi are temeiul in art 86 alin 1... si deja incepem alta poveste teoretica...
De multe ori diferenta dintre teorie si practica e sustinerea predilecta a celor care nu prea cunosc teoria...
Tocmai asta am si mentionat, ca situatia e diferita, solicitantul pensiei fiind insusi copilul, si nu mama acestuia. Iar cand ziceam de teoria ca teoria, dar practica ne omoara ma referam strict la cazul meu.
Altfel va rog sa-mi explicati cum de instanta a ignorat pur si simplu sumedenia de articole din lege si CFam care stipuleaza clar ca obligatiile fata de copiii minori sunt aceleasi pentru ambii parinti! De ce instanta ignora faptul ca acel 25% este, conform legii, maximul ce poate fi alocat, luandu-se in considerare imprejurarile? Repet: teoria ca teoria, dar practica ne omoara. Si nu am nevoie sa citesc teoriile nu stiu carui profesor ca sa observ asta.
Nu stiu ce sa spun, desi uneori 1/4 din veniturile unui parinte poate parea mult (alteori putin), mie mi se pare normal ca, pentru un copil facut de tine pe care nu il cresti, sa contribui macar cu 1/4 din veniturile realizate. B-)
Stiu ca, de la caz la caz, poate parea nedrept... Am vazut pensii de intretinere de 8000 de lei, nu inteleg ce nu se poate face cu restul de 24000 de lei... Nu cred ca, daca acel copil ar fi crescut normal cu 36000 venit la trei oameni (daca unul dintre parinti nu ar fi muncit), nu i se cuvine sa pastreze macar in mare standardul de viata al parintelui care nu il creste.
Consider ca cei 25% prevazuti de lege au caracter de protectie pentru parintii platitori de pensie si nu caracter de abuzuri din partea copilului sau al reprezentantului care ii exercita drepturile...
Cu privire la cazul tau, nu pot intelege, mai ales ca in recurs sigur puteai schimba solutia. Depinde insa, astfel cum se spunea mai devreme, si de modul in care pui problema si subliniezi anumite prevederi legale. Nu ajunge sa le insiri.
De exemplu, mai sus ai scris ca in cazul copilului major el cere pensia si nu mama... ei bine, mereu cere copilul pensia, fie el major ori minor... Doar ca o cere prin intermediul reprezentantului/ mamei/ tutorelui etc. Uneori o poate cere copilul si cand e minor, depinde de mama, de avocat... de cum se inteleg... de varsta...
Iti spun ca, in practica, toate acele note scrise, concluzii etc. nu sunt citite neaparat in totalitate, cu atentie, de un judecator. Ca sa te asiguri ca o hotarare se da in favoarea ta trebuie sa fii atent sa-i dai judelui motivatia legala cat mai apropiata de forma pe care trebuie el sa o treaca in hotarare. Daca sunt neconcordante legale sau de exprimare, el sare peste pasaje, isi da seama ca nu e o constructie logic-legala foarte bine pusa la punct si clientul pierde. #-o
Din experienta stiu ca, daca vreau o hotarare care sa iasa din tipare, trebuie sa fiu atenta si la virgule. Si mai atrag atentia in sustineri, nu acuzator dar clar, de faptul ca se incalca drepturi daca nu se da acea hotarare, astfel judele doar n-o vrea sa i se mai atace o hotarare in plus...
Si mai sunt asemenea lucruri aparent minore: stilul de scris (nu prea mic, spatiu la 1,5), cu sublinieri si bolduri pe alocuri - ca nu stiu daca, desi logica povestea mea legala, judele are in acea zi timp sa citeasca tot, asa ca, macar de citeste boldurile tot e posibil sa devina curios ori sa fie deja convins de parerea mea - , numarul de pagini (nu prea mare, trebuie urmarit si stilul judelui; la sector 3 e o judecatoare la completul de familiei care face niste hotarari motivate pe 8 pagini, acolo ma pot lungi si eu; e bine sa cauti o hotarare a judelui in fata caruia te prezinti si sa incerci sa o imiti ca dimensiune intai, apoi stil si exprimare).
Astfel, doar daca vei citi boldurile si sublinierile, intelegi ideile principale. Toate. :)
Aici la preview imi apare ceva ciudat la sublinieri, nu stau sa le repar, dar la actiuni etc. stau si cate o ora numai sa asez in pagina! Nu sunt de acord cu actiunile scrise de mana, cu stersaturi, fara pagini numerotate, greu lizibil, cu fontul dificil, cica pentru originalitate etc. Pana la originalitate, clientul vrea sa castige.
Nu stiu, daca as vedea dosarul, poate ti-as spune... Sau poate nu e nimic gresit, doar judele a avut o zi proasta, ni se intampla tuturor... important e ca poti face recurs. ;)
Eu, una, sunt extrem de bine familiarizata cu modalitatile de redactare in Word si pot spune ca primul lucru de care am avut grija in redactare a fost sa o fac cat mai "reader-friendly". Stiam ca notele scrise nu se prea citesc, dar am zis ca poate poate.... Am folosit boldari acolo unde trebuie, 3 pagini, cursiv si logic, in concordanta cu documentele ce le anexasem etc. M-am documentat cat mai mult cu putinta, singurul lucru pe care nu m-am bazat a fost faptul ca judecatoria respectiva se ghideaza strict dupa principiul 25%. Nu-i intereseaza ca mama solicita si mai multi bani pentru ea, si nu pentru copil, sau ca minorul respectiv nu traieste cu mama lui (toate dovedite, nu doar spuse). Am aflat asta, evident, dupa aflarea sentintei. Eh, noroc cu caile de atac. Om trai si-om vedea...:( Speranta moare ultima, nu?
PS: Mai "ajuta" si cand tu te rogi sa nu ti se mareasca pensia, iar avocatul tau cere in concluzii sa scada cuantumul, dupa ce i-ai zis clar sa nu faca asta!
avocatnet.ro explicăm legislația
corneliaconstanda 
Loredana Puscasu