perimare

:angry: Instanta de fond suspendase aiurea cauza, fara sa existe nici un temei pentru suspendare. Dupa ce dosarul s-a intors din recursul promovat tardiv impotriva incheierii de suspendare se ridica problema perimarii insa instanta respinge cererea de constatare a perimarii cu motivarea ca (tineti-va bine!!!) recursul chiar daca a fost nul deoarece nu a fost promovat de una din partile din proces a intrerupt cursul perimarii (despre faptul ca a fost promovat dupa ce cauza s-a perimat nu vorbeste deloc).
Dar daca ar fi sustinut recursul ce trebuia sa se intample? Instanta era legal investita si ... ce trebuia sa faca? Daca interpretam ad literam prev. art. 252 alin. 3 ar urma ca instanta de recurs nu avea voie sa constate ca recursul s-a promovat la mai mult de 1 an de la ultimul act efectuat in dosar. Hmmm ... singura solutie viabila mi se pare atunci respingerea recursului ca tardiv promovat, cauza ramane suspendata iar instanta ori cealalta parte pot sa invoce perimarea in fata instantei de fond.

In recurs, instanta a procedat în mod absolut corect. Aceasta a fost investită cu soluționarea recursului și atat.
Doar instanta de fond poate sa invoce din oficiu perimarea daca va constata ca acel dosar a fost lasat in nelucrare mai mult de un an din vina reclamantului care, neindeplinindu-si obligatiile stabilite de instanta a condus la suspendarea cauzei in temeiul art. 155 ind. 1 C.pr.civ, în temeiul dispozitiilor art. 248 C.pr.civ.
Daca, dupa restituirea dosarului de catre instanta de recurs care, in mod corect, a anulat recursul (neputand invoca in acea cale de atac, din oficiu, exceptia perimarii - art. 252 alin. 3 C.pr.civ.), instanta de fond a respins cererea de constatare a perimarii invocata de parat (art. 252 alin. 2 C.pr.civ.) pe motiv ca acel recurs nul ar fi intrerupt cursul perimarii, eu (ca parat) as declara recurs impotriva acestei incheieri odata cu fondul (in conditiile prevazute de art. 253 alin. 1 ), deoarece perimarea nu putea fi intrerupta decat daca era indeplinita conditia prevazuta de art. 249 C.pr.civ., ori in speta, in opinia mea, nu s-a intrerupt deoarece reclamantul a invederat in fata instantei de recurs faptul ca recursul nu a fost declarat de el astfel incat, acest act de procedura (facut de o "rafala de vant", cum bine a intuit colega Romascanu...) nu poate avea un astfel de efect atata timp cat legea prevede in mod expres cazul de intrerupere a cursului perimarii. In speta, cauza s-a suspendat pentru neplata onorariului expert si aceasta poate dainui pana cand reclamantul isi va indeplini aceasta obligatie, si nu alta, in termen de un an de la data suspendarii... ;)

Problema care mi se tot invarte prin cap este urmatoarea: Trebuia sa constate cineva ca recursul a fost promovat dupa 1 an si o zi? Dar daca recursul era sustinut? Instanta de recurs... neputand sa invoce perimarea cererii de chemare in judecata in recurs trebuia sa repuna cauza pe rol (chiar trebuia, cauza s-a suspendat aiurea). Instanta de fond poate sa constate perimarea doar daca recursul nu a intrerupt cursul perimarii ... insa cum sa zica judecatorul de la judecatorie ca repunerea pe rol facuta de instanta de control judiciar s-a facut nelegal pentru ca s-a facut tardiv deoarece cererea era perimata inainte de promovarea recursului?
Hmmm ...? Cred ca sunt cam obosit astazi

si eu sunt obosit, dar un raspuns ..cel mai general ar fi cam asa:
1. da, instanta verifica daca a fost promovata ori ba in termen o cale de atac
2.daca era sustinut, admitea tardivitatea..in functie de dovada comunicarii
3.instanta, da controla legaliatea si temeinicia suspendarii
4. instanta de recurs nu poate constata perimarea...fiind investitta cu o recurs la incheierea de suspendare, ..plus..ca-i in calea de atac si legea o acopera..pe perimare
5.judecatorul de la judecatorie nu are voie, legal, sa comenteze solutia instantei de casare

:hm:

1.presupunand ca partea si-ar fi insusit recursul, acesta nu putea fi respins ca tardiv, deoarece recursul impotriva incheierii de suspendare poate fi declarat cat timp dureaza suspendarea cursului judecatii. nu putem admite ca termenul de recurs ar fi de un an, pt ca am adauga la lege.
2. termenul de un an prevazut de art 248 c pr civ curge de la data suspendarii judecatii, nu de la data comunicarii incheierii de suspendare.
3. in ce priveste situatia bizara ca instanta de recurs sa fi casat totusi incheierea de suspendare dupa implinirea termenului de un an, si deci inevitabil ar fi fost o casare cu trimitere pentru continuarea judecatii, cred ca instanta de trimitere este obligata sa judece, pentru simplul motiv ca partea nu este in culpa.
perimarea nu opereaza prin simpla implinire a termenului, dupa cum se stie, iar constatarea imprejurarii ca partea nu a fost totusi in culpa se poate face si dupa un an ori 6 luni, dupa caz.