Încă una pierdută. Scrisoarea preafericitului către şi mai fericitul senator
Stirea
Un senator PP-DD Hunedoara a primit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române o scrisoare de mulţumire. Asta, după ce senatorul a avut o atitudine de sprijin a Bisericii ortodoxe, în Parlament.
Fragment din scrisoare:
[…]
Vă mulţumim pentru cele două documente şi pentru atitudinea Domniei Voastre împotriva atacului fără precedent din ultima vreme la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei, atacuri datorate necunoaşterii prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor privind parteneriatul social dintre Stat şi Biserica Ortodoxă Română pe diferite domenii de interes comun, precum şi a problematicii sprijinului financiar pe care statul şi administraţiile publice locale îl acordă unităţilor de cult ale Bisericii noastre, dar şi lipsei de bună credinţă în aprecierea lucrărilor şi informaţiilor date publicităţii de Patriarhia Română privind eforturile unităţilor de cult ale Bisericii noastre pentru derularea diferitelor activităţi cu caracter social filantropic, educativ, cultural, pastoral şi edilitar gospodăresc în vremuri de criză materială şi morală.
(ditamai fraza si cateva virgule; oare o poate rosti fara s-o citeasca? - asta-i de la mine)
Mai mult:
[ link extern ]
PAMFLET:
La tăţi ni-i greu
Ora 17.05, sediul Patriarhiei
Preafericitul stă pe gânduri. Un fotoliu somptuos îi absoarbe lacom silueta. „Ce lume rea! Ce lume rea pe lumea asta!!”
Se întinde spre măsuţa de cristal şi sună dintr-un clopoţel de argint. „Unde e dulceaţa mea de cireşe negre?!” Musul popesc iese cu spatele să îndeplinească porunca.
„E rea de tot lumea asta. Mă atacă. Se leagă de bisericuţa noastră! O să-i afurisesc pe toţi. Dărâm Catedrala Neamului pe ei. Doamne, iartă-mă!” Se ridică iritat şi formează un număr la mobil. „Alo, ªurubescule, ai terminat treaba? Hai, mă, că vine Potopul! Trimit mâine un băiat s-o ia. Pace ţie!”. Se plimbă câţiva paşi. „Degeaba e X5, se strică şi astea”.
Apucă telecomanda şi-i dă viaţă plasmei de 5×6 metri aninată sub o icoană. Absolut din întâmplare nimereşte […] varianta indoor. ªi, subit, faţa patriarhului se luminează. Ochii încep să-i scânteieze ca la pisici în reflexiile ecranului. În scrumiera de marmură fumul havannei începe să împletească acatiste.
Cinemateca: Cel rău, cel urât (cel bun nu a primit rol)
Ora 16.35. sediul Parlamentului
Senatorul […] mătură la pas în sus şi-n jos podeaua Parlamentului. Face un semn amabil-insinuant spre colega. Aceasta îi dă elegant ignore. „Scorpie!”. Lăuntric, senatorul este evident zbuciumat. „Ce să spun? Ce să le spun?! Îmi trebuie un discurs-mineriadă care să mă scoată în faţă”.
Trece pe lângă o ţîşnitoare de interior. „Ce prostie să fac tam-tam cu ieftinirea apei în Vale. Acum trebuie să demonstrez că nu sunt hoţ. ªi e greu. Fir-ar să fie Costel cu apometrele lui cu tot”. O idee începe să-i surâdă cu gura ştirbă. „ Dar dacă mă fac eu puţin frate cu dracu’? Bag un spici cu mandă. Dau în cei mici şi mulţi ca să-l apăr pe ăla mare. O raritate în democraţie. A mai încercat şi Miron pe vremuri, dar el a greşit că a dat cu bâta. Asta e!”. Apucă o coală şi pe un pervaz înalt începe să zgârie hârtia înfrigurat: “Domnule Preşedinte, Stimaţi colegi, Asistăm în această perioadă la atacuri fără precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Nu contează numele persoanelor şi nici partidul sau alianţa din care fac parte, pentru că, dacă le pronunţăm, îi facem oameni. ªi ei nu sunt. Ei sunt Satana ajuns în Parlamentul României…”.
Scris rapid, ca şoptit de o forţă supranaturală, nu neaparat divină, speech-ul e gata. “Oare unde e […] cu camera? Sper să mă prindă în chip”. Cu pas sigur, demnitarul intră în sala de şedinţe.
Senatorul, sfânt de rit nou
Ora 17.43, sediul Patriarhiei
“…sunt Satana ajuns în Parlamentul României”.
Preafericitul ascultă în beatitudine. “Cine e ăsta? Cine, mă, e ăsta?! Le zice ca din Scriptură. Aia pentru studii medii. Să am 100 ca el în Parlament aş face din cutia milei simbol naţional şi paragraf în Constituţie”. Sună pe direct la Personal. “Cuvioase, mută urgent pe televiziunea de interior şi spune-mi cine e ăla de cuvântă în Parlament. […] Cuvioase faci o epistolă de mulţumire de gradul 8 către senatorul ăsta. ªtii tu, bagi cu libertatea religioasă, sprijin financiar şi efortul nostru ca să fie bine. ªi mă semnezi. Dai scrisoarea lui Dandanache, da mă, ăla de la Poştă, să o ducă azi la Senat. Lipeşte-i-o de veston că ăsta le pierde pe toate. ªi, cuvioase, urgent, că-ţi bag impozit!”
Mulţumit de lucrare, preafericitul se scufundă în fotoliu. Molfăind lent cireşele negre din dulceaţă, patriarhul îşi mângâie bogăţia bărbii: “Hmmm! Îl fac sfânt pe senator!” Scapă discret de un sâmbure refugiat în dulceaţă. “Sper să-i ajungă!”
Autor: AmZis
Sursa:
[ link extern ] /