E marfă tare (versuri Alex Velea)
E vineri seara ne strangem la mine
Anturajul cu care pierd, pierd nopti si zile
Fac dus, sunt fresh, in buzunar am cash
Vreau sa mai beau un fresh ca am nevoie de vitamine.
Suntem sufletul petrecerii
Preferati si de public si de paparazi
E totul la vedere n-ascundem nimic
Ca fac click, click sunt cu magnet click.
De la mine mergem direct in club
Atitudine si stil de Hollywood
In club foiala mare fetele ard ca un vulcan
Nici n-am intrat bine si vad la masa pe Pacha Man
Incojurat de sticle multe tipe multe pipe
Si lumea se distreaza si-ncepe sa tipe.
Cand soarele rasare nimeni nu doarme
Petrecerea e in toi nimeni nu o face cum o facem noi
E marfa tare nimeni nu doarme
Nici vara, nici toamna, nici primavara.
Versurile sunt despre El, cel care e fresh, are cash şi face click-click. :giggle:
Sfârşitul poeziei ne dezvăluie efectul negativ al vitaminelor asupra organismului uman: nimeni nu doarme “nici vara, nici toamna, nici primăvara”. În rest, multe sticle, multe pipe şi multe tipe care "ţipe". Rimele nu contează, pentru că nici nu există. :duh:
La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.
Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.
Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.
Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.
„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!
Azi, pentru mine-i un mister,
prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!
Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!
Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!
De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.
Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.
Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”
„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”
La Martin vine-un zanganit,
Cu barba deasa, chinuit,
-Din Australia eu vin
Caci de-un timp ma roade-un chin…
Ce pana mea stai tolanit ?
Zanganitii mirati, toti,
Vad pe vianu in chiloti,
Il privesc pe lung, pe lat,
De la picioare pan’ la cap
Si nu-nteleg nici morti…
-De-un timp ma roade rau un dor,
Nu stiu nici incotro sa zbor,
O vreau pe sandy, minieta,
Diaconu sau pe concceta,
Le vreau pe toate, altfel mor !
-Eu ce sa fac, te roade rau ?
Nu pot sa-ti dau ce nu-i al meu !
Pe site frumoase multe-avem
Dar ce vrei tu e un harem,
Ce oare o fi in capul tau ?
-Inima in piept imi plange,
Le iubesc ca sunt romance,
Peste tot imprastiate
Ce le-as … pupaci pe toate,
Nici cincizeci nu mi-ar ajunge…
-Hooo, ajunge, e destul
Lucru-i clar, esti… nesatul,
O intrebare nu-mi da pace :
Cum le poti tu satisface….?
Nu arati macho-mascul !
:D