milika a scris:
ma tot gandesc ce as vrea sa zic cu acest copy/paste:sorry:
Sa stii ca si eu :))
N-am citit cartea, deci nu prea stiu la ce se ferera doamna. Cu toate acestea, as incerca o diseminare a notiunii de fericire :)) sa dau fuga la Cioran?
Ingerii sunt fericiti? La ei, iubirea are alte vibratii, ei o aud, o traiesc o modeleaza si pentru noi, dar nu stiu cum se face ca noi n-o primim pe cea de la ingerii din cer, o preferam pe cea de la ingerii cazuti.
Daca e sa ma gandesc la diferenta dintre fericire si placere, atunci imi devine mai clar de ce crestinismul propovaduieste fericirea si cam incrimineaza placerea: depinde unde privesti. Si daca ai privit, depinde cum ai facut-o, si daca ai stabilit ca ai privit corect, depinde ce ai luat din imagine, si tot asa.
Adam si Eva au experimentat placerea neascultarii (eu nu cred ca acela era pomul cunoasterii, prefer sa cred ca era interzis, iar incalcarea interdictiei conducea nu la intelegerea goliciunii, ci la neintelegerea frumusetii si puritatii) si au "cazut". Nu din Rai, ci din dimensiunea fericirii. Daca pomul (Biblia nu zice ca-i mar, asta e literatura si iconografie) interzis este o simpla metafora, ceva de genul "daca faci asta, consecinta este asta", atunci as zice ca noi suntem cei care, prin maturizare, ne indepartam de fericire cautand placerea. De fapt, le cam incurcam, considerand fericirea beatitudine, desi nu cred ca anihilarea vointei in fata unei emotii, a unor fiori (viscerali) este chiar beatitudine, adica placere care ne paralizeaza creierul.
Ma doare capul, mai povestesc maine :sorry: