SUCCESIUNE NEDESCHISA...

Kyandra,

Chiar si in cazul unui raport mostenitor - cumparator de cota indiviza?

Buna seara! Puteţi. Succesiunea s-a deschis prin decesul bunicii, asa cum v-au spus deja colegii mei.Partajul succesoral însa nu l-aţi facut si puteti sa-l faceti oricand. S+ar putea sa fie mai avantajos sa-l faceti in instanta prin incheierea unei tranzactii. Onorariul avocatului poate fi mai mic decat cel al notarului.

Kyandra a scris:

Da. Succesiunea poate fi dezbatuta oricand, atata vreme cat mostenitorii fac dovada faptului ca au acceptat mostenirea (tacit sau expres) in termenul prevazut de lege...

Concret,in ce ar consta dovada acceptarii tacite a mostenirii ?(in mod expres, nu a facut-o niciunul dintre copii).
Va multumesc.

Conform dispozitiilor art. 689 fraza a II-a C. civ., acceptarea „este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia de acceptare”.
Rezulta ,asadar, ca acceptarea mostenirii poate fi nu numai expresa, ci si implicita, dedusa din indeplinirea de catre succesibil a unor acte juridice si materiale din care rezulta vointa sa de a a accepta mostenirea pur si simplu .
Actele de acceptare trebuie sa fie neechivoce, in sensul insusirii calitatii de mostenitor, cele echivoce (care dau nastere la interpretari diferite) nu pot fi luate in considerare ca atare .
Acceptarea tacita a mostenirii poate fi facuta nu numai in cazul mostenirii legale, ci si a celei testamentare, dar in acest din urma caz ea nu poate fi facuta decat daca beneficiarul testamentului cunoaste existenta si continutul acestuia, nefiind de conceput o insusire a titlului de mostenitor de catre o persoana care nu cunoaste vocatia pe care i-o confera legatul .
Actele de acceptare tacita pot fi facute nu numai personal de succesibili, ci si prin reprezentantii legali, in cazul minorilor sau interzisilor judecatoresti , sau prin mandatari, in cazul persoanelor care au capacitate de exercitiu deplina .
Pornind de la unele texte legale, tipologia acestor acte a fost conturata de doctrina si de jurisprudenta.
Exista acte a caror indeplinire implica in genere intentia de acceptare a mostenirii si acte conservatorii, a caror indeplinire nu implica intentia de acceptare .
Trebuie subliniat faptul ca uneori diferentierea intre aceste doua categorii de acte este o operatiune delicata, caci aceasta nu tine numai de natura actului, care este un element obiectiv, ci si de intentia care a stat la baza acestuia, adica de un element subiectiv .

Actele a caror indeplinire implica in genere acceptarea tacita

529. Codul civil nu reglementeaza sistematic actele de acceptare tacita, rezumandu-se doar sa prevada in art. 690 ca actele de conservare, de ingijire si administrare provizorie nu constituie prin ele insele acte de primire a mostenirii, iar in art. 691 ca actele de dispozitie juridica asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare. De aceea, conturarea sferei actelor de acceptare tacita s-a facut de catre doctrina si jurisprudenta.
Conform acestora, se includ in aceasta categorie: actele de dispozitie juridica asupra bunurilor succesorale , actele de dispozitie juridica asupra drepturilor succesorale, actele de dispozitie materiala asupra bunurilor succesorale, actele de administrare definitiva si de folosinta si actele care au ca finalitate atribuirea in tot sau in parte a succesiunii (e).

Actele de dispozitie juridica asupra bunurilor succesorale

530. Acceptarea tacita a mostenirii rezulta din orice act de dispozitie juridica privitor la un bun succesoral, indiferent daca acesta este mobil sau imobil, corporal sau incorporal, de gen sau individual determinat. Succesibilul nu poate dispune de un bun decat daca in prealabil a acceptat mostenirea.
Prin acte de dispozitie juridica se inteleg actele de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, de constituire a unor garantii (gaj sau ipoteca) sau de dezmembrare a proprietatii prin constituirea unor drepturi reale accesorii (uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie).
De asemenea, prin asemanare, sunt considerate ca atare si acte ca: remiterea de datorie privitor la o creanta succesorala , tranzactia cu privire la datoriile succesiunii , imputernicirea unui mandatar de a vinde bunurile succesorale sau perceperea unor creante succesorale ocazionale (daune, restituirea unui imprumut etc.) .