u.b.i.k. a scris:
In cauza Cosic vs. Croatia Curtea a admis plangerea pentru motivul ca masura evacuarii nu a fost proportionala cu scopul urmarit si nici necesara intr-o societate democratica deoarece Katarina Cosic a continuat sa plateasca chiria si dupa ce apartamentul in care locuia a fost preluat de catre stat de la Armata Yugoslava iar prof. Katarina Cosici nu mai avea nici o alta locuinta.
Da, cu micul amănunt că hotărârea de evacuare NU fusese pusă în executare, iar CEDO tot a decis că fusese o încălcare a art.8 din Convenţie (dreptul la domiciliu).
Eu nu sunt chiriaş, nu am ce chirie să plătesc şi nici n-am plătit vreodată, în cei peste 4 ani de când am cumpărat apartamentul. Nu am nici o altă locuinţă. Reclamantul domiciliază de peste 25 de ani în Germania, pentru el apartamentul respectiv nu reprezintă locuinţa. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat pe numele lui de către fosta mea soţie, prin procură. Reclamantul nici măcar nu a văzut vreodată apartamentul şi a şi recunoscut asta prin interogatoriu. Nu s-a prezentat niciodată în instanţă, totul s-a derulat prin avocaţi, din partea lui.
Claudiu_Sorin a scris:
Puteti consulta un specialist pentru a identifica ce solutii legale mai pot fi folosite in aceasta faza.
Ultimul "specialist" pe care l-am consultat a avut dosarul la studiu o săptămână (copii după toate deciziile + documentele şi încheierile de şedinţă) şi nici măcar nu a remarcat inadvertenţa de nume. Părerea lui a fost că decizia instanţei e corectă. Mai mult, s-a apucat să-mi dea exemple de situaţii de "tolerat" (termenul invocat de instanţă) invocând situaţii cu beţivi care s-au aciuat în casa altor beţivi şi nu pot fi consideraţi decât "toleraţi". Înalta Curte spune altceva, în decizia nr. 2102 din 17 martie 2005, dar s-ar părea că e o opinie mult prea solitară ca să fie acceptată de cineva, deşi deciziile Înaltei Curţi sunt obligatorii, iar instanţele admit asta (în principiu ... )