Decizie nr. 31 din 29/01/2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, publicata in MOF nr. 199 din 05/03/2004.
Asa este scris in motivarea Deciziei de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Uite motivarea facuta de Curtea Constitutionala :
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.697/AS/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât reclamanta pe care o reprezintă este pusă în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile în justiţie, prin faptul că nu i se permite mandatarului său să pună concluzii, "deşi este legal împuternicit în acest sens".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece "restricţia impusă de art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu este de natură a îngrădi accesul părţilor la justiţie, ci este menit să protejeze exercitarea profesiei de avocat".
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivarea că prin textele legale criticate "s-a urmărit realizarea unei reprezentări calificate a părţilor în faţa instanţelor judecătoreşti". Accesul la justiţie şi dreptul părţii de a se apăra nu sunt încălcate, deoarece "mandatarul care nu are calitatea de avocat sau, în condiţiile legii, de consilier juridic va putea formula cereri în faţa instanţei de judecată, va putea propune probe şi este îndreptăţit să îndeplinească acte procedurale".
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă, în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), dispoziţii care au următorul conţinut: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au următorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie.
Curtea constată că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise.
Totodată Curtea observă că posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, stabileşte regulile privind procedura de judecată.
Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 54 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, constatând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2004.
avocatnet.ro explicăm legislația
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
romascanu, moderator
Niunin Tiberiu